Incercarile repetate ale revistei noastre de a obtine un punct de vedere din partea conducerii Institutului de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu“ s-au izbit de un zid de tacere si indiferenta. Presedintele Institutului, Eugen Simion, cu care am vorbit la telefon, a refuzat sa faca vreo declaratie publica, a refuzat orice interviu, s-a ferit sa formuleze un punct de vedere. La insistentele noastre, prin care i-am precizat ca revista ii va gazdui un punct de vedere, care sa fie inclus in grupajul din acest numar, domnul Simion ne-a refuzat din nou. Domnia sa a precizat ca nu doreste sa faca nici un comentariu si ne-a indicat sa ne adresam secretarului Consiliului Stiintific, Laurentiu Hanganu. Nici domnul Hanganu nu a dorit sa stea de vorba in fata unui reportofon si nici n-a dorit sa comenteze, in varianta unui text scris, situatia de la Institutul „G. Calinescu“.
Singura informatie pe care am obtinut-o de la Laurentiu Hanganu a fost ca Prezidiul Academiei a cerut conducerii Institutului „G. Calinescu“ o nota scrisa despre situatia de la Institut. L-am intrebat daca raspunsul pe care il vor trimite la conducerea Academiei poate fi oferit revistei noastre spre publicare. Ne-a spus ca doar conducerea Academiei isi poate da acordul spre publicare (n-am crezut ca o institutie culturala si de cercetare functioneaza pe principii cazone si are inapetenta fata de dialogul cu presa).
Este un fapt important ca presedintele Academiei si conducerea acestui for stiintific au reactionat la Protestul cercetatorilor din Institut si al altor intelectuali. Din pacate, se pare ca nota explicativa intirzie, conducerea Institutului „G. Calinescu“ incercind sa traga de timp. Marti, 27 martie, la ora 15.00, presedintele Academiei, Ionel Haiduc, ne-a precizat ca Prezidiul Academiei nu se poate intruni, deoarece nu a sosit raspunsul de la Institutul „G. Calinescu“. Am obtinut in schimb promisiunea presedintelui Academiei de a putea publica raspunsul Institutului.
Cit timp, asa cum rezulta din Protestul inaintat presedintelui Haiduc, este vorba despre cum se cheltuiesc banii publici in Institutul „G. Calinescu“ si cum se respecta Codul Muncii, ni s-ar parea important ca, din partea conducerii Academiei, trecindu-se peste tacerea si indiferenta conducerii Institutului, sa se incerce cit mai grabnic elucidarea problemelor, sa existe si o comisie independenta care sa analizeze situatia de acolo. Deocamdata, ce s-a putut observa, de o saptamina de cind incercam sa lamurim situatia de la Institut, prin numeroase telefoane si solicitari, este ca tacerea, indiferenta si opacitatea guverneaza atit raporturile Institutului „G. Calinescu“ cu angajatii sai, cit si cu presa.
Regretam ca domnul Eugen Simion lasa lucrurile nelamurite si se ghideaza dupa principiul ca faptele se vor uita. Atita timp cit angajati ai Institutului au fost concediati pentru „vina“ de a fi onorat burse externe, atita timp cit persista numeroase dubii fata de cum se cheltuie fondurile de cercetare – probabil s-ar impune chiar o analiza financiara a Curtii de Conturi –, chestiunea Institutului si a modului in care Eugen Simion intelege sa-l conduca ni se par probleme acute, de interes public. Vom continua sa gazduim si in numerele urmatoare puncte de vedere despre functionarea Institutului de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu“, convinsi fiind ca o dezbatere deschisa si serioasa este posibila, cu toate partile implicate. Conditia este ca Eugen Simion sa renunte sa se ascunda de presa, de angajati, de opinia publica si sa arate ca-i pasa si isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce se intimpla in subordinea sa.

