OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Au venit in Romania. I-a adus Fundatia Aurel Mitran. Au cintat la Sala Palatului (acustica tot proasta). Biletul a costat 150 RON, iar locurile au fost ocupate cam pe trei sferturi. Pentru ca, din pacate, Gotan Project nu umple stadioane, iar muzica lor trebuie ascultata in liniste, cu sufletul deschis. Desi pina acum, in turneul noului album, muzicienii apareau pe scena complet in negru, de asta data costumele lor erau albe. Sa fi fost un semn? Pe fundal curgeau imagini psihedelice cu armasari in goana, tauri si coride in alb-negru, cupluri dansind ravasitoare tangouri, si fuga, fuga, fuga... Philippe Cohen Solal, Christoph H. Mueller, Eduardo Makaroff. Un parizian get-beget, un elvetian de origine si un argentinian emigrant. Primii doi cintau impreuna de prin 1996, sub numele de Boyz from Brazil; unul din track-urile lor a fost chiar cumparat de Coca-Cola pentru o reclama (celebra) la televiziunile europene. In 1999, cind in combinatie a aparut Makaroff, ei trei au devenit Gotan Project, iar in 2000 au lansat albumul La Revancha del Tango. Era pentru prima data cind sunetele futuristice ale muzicii electronice faceau pereche cu ritmurile cadentate, de disperare-resemnare, ale tangoului.

Pentru albumul din 2006, Lunático (numele calului-campion de curse al legendei tangoului argentinian, Carlos Gardel), s-au alaturat trioului cosmopolit un alt argentinian, Nini Flores, si vocalista barceloneza Cristina Vilallonga. Glasul ei suna ca filtrat prin succesive spatii goale, instrumentele electronice intilnesc puritatea brutala a viorilor (Una musica brutal...), intreaga traditie, veche si noua, a tangoului, a lui Gardel si Piazzola, se sparge si reinvie intr-o sonoritate noua, care nu seamana cu nimic, pe care-o recunosti cu ochii inchisi, care te patrunde si te goleste de ginduri, de spaime, angoase si reflexe ale eului intelectual, pentru a face loc instinctului, unui raspuns al simturilor si simtirilor nebanuite.

Se intimpla chiar si atunci cind Gotan Project nu e in cea mai buna forma (iar la Sala Palatului n-a fost in cea mai buna forma, spre dezamagirea „alesilor“, pentru care concertul a fost mult prea scurt), o magie de care doar artistii adevarati sint in stare: te fac sa te simti in acelasi timp in doua lumi, pe doua emisfere temporale, in acelasi timp in propriul trup si aiurea.
Unii dintre noi au dat prima data peste Gotan Project in locul acela plin de speranta si intilniri miraculoase numit teatru. In 2002, pe cind Lunático nu aparuse inca, iar La Revancha... de-abia incepea sa fie cunoscut in Romania, intr-un spectacol care-a facut oarecare valuri la vremea lui, Santa Maria (Del Buen Ayre) (milonga de amor...) era motivul muzical al unei scene oniric-poetice, de abuz sexual. Ma cheama Isbjorg. Sint o leoaica era montarea de debut, pe scena de la Casandra, a Gianinei Carbunariu.
Bucurestenii au fost norocosi. Pe 22 iunie, Gotan Project ar fi trebuit sa tina un concert la Varsovia; n-au mai ajuns pentru ca echipamentul li s-a ratacit pe drum. Veneau din Romania...