Niciodată România profundă nu a fost atît de agasată de clasa politică. Din balamucul dintre partide sau candidaţi, oamenii simpli nu mai înţeleg nimic. Acolo conduce detaşat Traian Băsescu. În crîşma lui Bălosu, noul Moromete interpretează, spre disperarea Catrinei, acţiunile de la Bucureşti. „Bine le face, dom’le, parlamentarilor!“, explică la o ţuică fiartă. „Nu ne dau bani şi ei se lăfăie prin străinătăţuri!“, vine o replică. „Să-i desfiinţeze odată!“, cade sentinţa de la o altă masă. Întrebîndu-i de ce-l votează pe Băsescu, ei, cei care l-au ales de mai multe ori pe Iliescu, răspund în cor: „pentru că e bărbat, restul sînt domnişoare“.
„Scopul scuză mijloacele“ – ştiu cei care oricum nu-l votează. Majoritatea este obişnuită să ia bucatele rumegate. Aceasta s-a cam decis. Vrea un conducător care face băi de mulţime, care are, ca tot românul, amantă, bea în crîşme, într-un cuvînt e popular. Noul Moromete e băsescian. Şi aici e avantajul preşedintelui.
Cred că principalii competitori ai lui Băsescu nu au dimensiunea reală a realităţii. Nu le poţi spune adversari, pentru că nu duc o luptă dîrză, om la om, pe viaţă şi pe moarte, cu principalul duşman. Dacă ar fi ştiut strategii lor electorali să citească în profunzime interpretările sondajelor, să caute un „feedback al targetului“, cum le place să schimonosească limba profesională, ar fi înţeles care e profilul alegătorului şi ce vrea el. Sigur că un mesaj anti- nu e suficient. Dar a transmite un hîrdău de păreri e ca şi cum ai stropi cu apă de ploaie viruşii din mulţime. Un strateg dibace şi bine instruit în ani de practică ar şti ce importanţă are „unique selling proposition“. Mergi pe o idee şi poate culegi ceva efecte. Dar, dacă domnişoreşti în lupta cu un titan care are toate instrumentele în mînă, e semn de naivitate, ca să nu spun prostie.
Să ne amintim ce a declarat Băsescu. Ar fi interesat să joace finala cu Geoană. Cel mai convenabil contracandidat. Dacă echipa de campanie a candidatului PSD se amăgeşte că vor curge în turul doi şiroaie de voturi, bătălia e pierdută de dinainte.
În cele două săptămîni de campanie, Băsescu, imprevizibil din vocaţie, poate provoca orice nebunie pe care Geoană nu va fi în stare să o contracareze.
„Mircea, nu vei cîştiga nici o bătălie contra lui Băsescu!“, îi spuneam în 2004. „De ce?“, m-a întrebat el. Pentru că eşti previzibil. O finală Geoană-Băsescu are deja un cîştigător, în persoana care ştie să mişte apele. Să zăpăcească lumea şi să provoace crize şi atunci cînd nu sînt.
Eu nu găsesc decît un singur răspuns. Un reprezentant al dinastiei care a făcut România modernă. Poporul nu prea ar trebui să fie întrebat în momentele cruciale. Ce, Ioan C. Brătianu a consultat poporul cînd a plecat să caute, în frigurile anilor 1866, un domnitor străin?

