OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In Romania nu au existat niciodata suficienti bani pentru cultura. Daca interbelicii credeau ca artistului ii sta bine cu buzunarele goale, socialismul de stat i-a tinut pe oamenii de cultura la limita supravietuirii si dependenti de salariul de mizerie – depasit doar in urma ploconirilor oficiale prin ziarele si revistele minciunii institutionalizate.

Nici dupa „revolutie“ soarta culturii nu a fost mai buna. in timp ce politicienii au ignorat-o, preocupati de stim noi ce, poporul a abandonat-o cu totul, prea obisnuit cu rolul ei propagandistic si nestiind la ce poate ea folosi in contextul noii libertati dobindite. Cultura nu a fost, in ultimii 50 de ani, pentru romani, ceva asimilat, un bun comun al mintilor si sufletelor noastre, ci doar o preocupare a unor indivizi, „intelectualii“, straini prin origine si meserie de sanatoasa societate multilateral dezvoltata.
Si iata ca, in anul de gratie 2006, mintuirea culturii noastre, fie ea mainstream sau underground, a aparut in intruchiparea firmei Gabriel Resources, devenita peste noapte sponsorul generos al festivalurilor de film, teatru sau – de ce nu? – muzica electronica.

Artisti din toate domeniile s-au grabit sa incaseze cecurile cu care au fost platiti sa contribuie la imaginea pozitiva pe care campania media facuta de GMP o construieste firmei canadiene. Fotografi, actori si muzicieni au invatat sa ofteze „ingrijorati“, la vederea saracilor copii din Rosia Montana, cu o mina pe bani si cu alta pe instrumentul de creatie. Ca acei copiii n-or sa poata invata intr-o localitate ce nu exista, asta nu le-a dat prin cap. Ca fervoarea culturala a Gabriel Resources e nascuta din cu totul alte interese si ca ea a aparut peste noapte, ca o simpla si – crede GMP – eficienta reteta de publicitate, iar nu le-a dat prin cap.

Sa fii sarac este o scuza, e adevarat. Dar sa nu-ti pui nici un moment problema ca poate cel care te sponsorizeaza are vreun interes de alta natura, sa ignori cu buna stiinta toate semnalele venite din partea Academiei Romane, a societatii civile si a unei insemnate parti a comunitatii locale, asta e de-a dreptul – iertata fie-mi indrazneala – prostie. Trebuie sa fii prost sa te legi singur la ochi si sa le spui altora ca nu vad bine. Trebuie sa fii cel putin naiv sa crezi ca arta curata va spala banii murdari cu care a fost sponsorizata – intotdeauna e pe dos. Si trebuie sa fii mitocan de-a dreptul sa spui ca nu te intereseaza cine plateste atita timp cit plateste.
De ce nu facem atunci, va intreb, un festival al pacii cu banii lui Bin Laden? Sau un nou palat de justitie cu banii fratilor Camataru?...
in Cluj, pe o strada, exista un panou publicitar, platit de Gabriel Resources, pe care scrie: „Cultura dauneaza grav mediocritatii“. Ah, vai! cita grija... Si cianura sanatatii, ipocritilor.