OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De ziua nationala, unii romani se comporta altfel decit majoritatea semenilor. De ziua nationala, unii romani nu se catara pe garduri, stilpi, acoperisuri, balcoane, masini ca sa vada mai bine parada militara sau pe liderii politici de la tribuna. Unii romani, de 1 decembrie, nu consuma fasole cu ciolan, sarmale cu mamaliga sau alte mincaruri traditionale. Nu isi agata tricolorul, nici la rever, nici la retrovizoare, nici la balcon. Nu urmaresc programele de muzica populara, transmisiunile in direct ale discursurilor politice, emisiunile de divertisment sau reportajele despre romanii care au reusit „in afara“. Nu se veselesc la un pahar de tuica si nici nu urmaresc cu gura cascata interminabilele focuri de artificii. Nu ies pe strada si nici in piete sa urmareasca formatii de diferite genuri muzicale si sa danseze, cu bucurie, pe ritmurile unor piese foarte cunoscute. Nu fac comentarii despre „problema maghiarilor“, despre autonomie sau despre cum s-au comportat politicienii de 1 decembrie.

Eu sint unul dintre acesti romani. Pe 1 decembrie m-am trezit la ora unu si ceva. Am mincat, am scos ciinele la plimbare si, mai pe seara, am fost la un concert intr-un club bucurestean. A cintat trupa BYRON, reinfiintata de Dan Radu, vocalist de exceptie, trecut prin KUMM si Urma. M-am intilnit cu multi prieteni si nici unul dintre noi n-a pomenit nimic de data in care ne aflam, de semnificatia ei. BYRON au cintat bine, un melanj de progressive (mai ales in privinta partiturii de clapa) si alternative, aducindu-mi aminte de David Bowie si King Crimson; formatia si-a clamat insa vointa de a ramine ancorata in prezent prin citeva preluari inspirate, zic eu: Coldplay, Jamiroquai, Radiohead si Prince. Da, unii romani stiu destul de multa muzica...

intors acasa, am privit un buletin tirziu de stiri. Gigi Becali se catarase si el pe o schela, sa vada parada: imaginea ieftina a unui bufon cu miinile indesate in pantalonii de smecher. Constantinescu la umar cu Iliescu, doi pensionari si... cam atit. Basescu, din nou, cu declaratii incendiare despre mediocritatea natiei, ca si cum functia de presedinte il situeaza in afara natiunii; ar fi trebuit sa stie ca a fi presedinte te pune in fruntea poporului, nu in afara lui; un popor mediocru nu poate avea decit un presedinte mediocru.
De ziua nationala, unii romani aleg sa fie modesti si precauti cu declaratiile despre cit de mare, cit de onest, curajos, napastuit, defavorizat, rabdator, marinimos este acest popor. Pina una alta, linga noi, in Basarabia, unii romani sint obligati sa vorbeasca, de ziua nationala, in alta limba. Iar noi, in marinimia noastra, i-am cam uitat...