OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aceste întîlniri au avut loc la Bucureşti, la Centrul Naţional al Dansului, între 8 şi 14 octombrie, fiind organizate de ArtLink, drept parte a proiectului Jardin d’Europe. Printre coordonatori s-au numărat Bojana Cvejic (dramaturg), Jan Kopp (artist vizual), Jennifer Lacey (coregrafă) şi Jan Ritsema (regizor şi dramaturg). Punctul comun al întîlnirilor a fost elocventul motto „Time to Think“ (a venit timpul să gîndim...), accentul fiind pus pe diverse metode de educaţie şi creaţie sau pe relaţiile între coregrafie şi dramaturgie.

În calitate de asistentă la U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale“, secţia de Coregrafie, m-am aflat şi eu acolo, simţind nevoia de a dezbate nu puţine probleme: metode de predare, subiecte, scopuri, strategii, finalităţi, şi, nu în ultimul rînd, metode de comunicare cu studenţii.

De unde să pornim? Întrebarea generală la care am ajuns suna astfel: „Ce facem atunci cînd predăm?“.

Aşa că ne-am intervievat unii pe alţii în legătură cu propriile experienţe didactice.

Părea, însă, că o întîlnire bucureşteană lipsită de context ar fi sterilă – am deschis, deci, porţile tuturor celor interesaţi.

Ni s-au alăturat Cooperativa Performativă, cu Ion Dumitrescu, Mădălina Dan, Carmen Coţofană, Mihaela Dancs, Paul Dunca, Cătălina Gubandru, Florin Fieroiu, Andreea Novac.

Am avut o şedinţă de brainstorming, de explorare a „locului“ unde ne aflăm şi a gîndurilor noastre despre procesul artistic, încercînd să definim diferenţele dintre educaţie şi creaţie.

Am analizat împreună filmări ale unor spectacole contemporane: Eszter Salamon cu NVSBL, Boris Charmatz cu Heatre-Elevision, Mădălina Dan cu Dedublarea, Antonia Baehr cu Laugh, sau am vorbit pur şi simplu despre spectacole ca: Ion Dumitrescu cu Ceea ce am convenit noi a fi hazard şi On holiday – Self Performance with latency, Xavier Le Roy, Jérôme Bell, Eleanor Bauer, spectacolul Walk And Talk, fiecare dintre acestea propunînd estetici şi ideologii foarte diferite.

Nu a fost deloc uşor: după ce ne-am uitat la NVSBL, am încercat să punem în practică ceea ce ni se părea că percepuserăm ca metodă de creaţie.

Am navigat, în dialogurile noastre, de la coregrafie socială la experimentele anarhiste ale Colectivelor, de la estetică la filozofia percepţiei, de la Deleuze, Bergson, Pasolini, la cinematografie, arte vizuale şi performance.

Am meditat la diverse sisteme de educaţie:

n Universitatea P.A.R.T.S., unde programele s-au schimbat cu timpul pentru a se obţine rezultate mai bune;

n Universitatea „Nomad“ de Coregrafie din Stockholm, care-şi schimbă în permanenţă spaţiile şi profesorii;

n PAF (Performing Arts Forum), un model de autoeducare condus de Jan Ritsema din 2005, unde diferiţi artişti şi teoreticieni lucrează la propriile proiecte.

M-am simţit încîntată şi deprimată în acelaşi timp, prea de modă veche, prea puţin la curent cu arta contemporană şi cu procesele din spatele ei. Mi-am îngăduit un moment de autocritică, discutînd propria mea concepţie despre educaţia studentului care doreşte să devină un coregraf sincronizat cu prezentul.

Cu riscul de a suna dramatic, mărturisesc că sînt încă bîntuită de cuvintele lui Jan Ritsema, Bojana, Jan Kopp şi Jennifer… Învaţă să gîndeşti, învaţă să creezi prin ceea ce faci, realizează exhaustiv ceea ce ai în minte, descoperă diferitele nivele ale unui spectacol, nu-ţi face griji dacă primeşti informaţii contradictorii, rămîi în contact cu artiştii contemporani şi arta lor, acceptă contaminarea, profesorii trebuie să fie creatori, cunoaşte contextul socio-economic-politic, cercetează societatea actuală, creează o situaţie flexibilă, în care fiecare student este responsabil de propria persoană.

Valentina DE PIANTE NICULAE, născută în 1972 (Udine, Italia), este de naţionalitate italiană, dar şi română. Locuieşte în Bucureşti, unde ocupă un post de asistent la UNATC „I.L. Caragiale“ – Catedra de Coregrafie. Este coregrafă şi dansatoare profesionistă, a absolvit secţia de Coregrafie a UNATC şi a urmat Universitatea de Arte ale Spectacolului D.A.M.S. Bologna.

Susţine conferinţe despre Body-Mind Centering şi metoda Feldenkrais, pentru dansatorii profesionişti, în Bucureşti.