OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doina Levintza dă amploare elementelor vestimentare, le transformă în desfăşurări de forţe vizuale cu care nu ai cum să nu rămîi în minte. Costumele sînt un fel de instalaţii-cepe, cu multiple etaje, cu nenumărate straturi concrete şi abstracte pe care le descifrezi ţinînd cont de întreaga explozie de vizualitate din spectacol. Colaborarea Levintza-Galgoţiu are un sens foarte bine argumentat. Ea vine dintr-o afinitate conceptuală puternică. Dragoş Galgoţiu şi Doina Levintza structurează spaţiile dramaturgice sau epice în imagini şi îşi centrează ideile în funcţie de arhitectura imaginii, de elaborarea ei pe bucăţi şi în ansamblu. Sînt doi creatori pentru care aportul de vizualitate organică este substanţial în definirea felului în care îşi aproprie teatralitatea. La fiecare dintre ei, dramaturgia vizuală, fie că e detectată într-un pliu, în textură, în cromatică sau în construcţia corală a elementelor devine căutare de bază. Pentru că fiecare dintre ei cercetează la nivel vizual o estetică a grandorii, a opulenţei, a extremei teatralităţi. Levintza-Galgoţiu e combinaţia perfectă pentru acest tip de teatralitate care îşi face din grandios un mod de existenţă. E combinaţia care defineşte structura unei gîndiri unitare.