Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Mai   |   Numarul 525   |   Teatrul german din România – paşaport expirat spre UE?

Teatrul german din România – paşaport expirat spre UE?

Das deutsche Theater in Rumänien – abgelaufener Pass für die EU?

Autor: Radu-Alexandru NICA | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Meditînd la faptul că tradiţia teatrală germană instituţionalizată din spaţiul românesc este de fapt mai veche de două sute de ani, că, la 1778 bunăoară, exista un săptămînal teatral la Sibiu în fecunda, deşi foarte tînăra tradiţie a „Dramaturgiei hamburgheze“ a lui Lessing (nota bene: în condiţiile în care actualmente avem două reviste tipărite dedicate exclusiv teatrului în întreaga ţară, care nu apar cu frecvenţă lunară), te cuprinde un fior de cucernicie faţă de trecut şi unul de sfîrşit de lume cînd urmăreşti cîteva date statistice reprezentative pentru teatrul german din România...
 

Care e soluţia de a ieşi din această – o spun fără rezerve – fundătură? Paradoxal, nu cred că (doar) revalorificarea trecutului specific local este opţiunea salvatoare a teatrului german. Cred că sîntem în situaţia – oricît de cinic ar suna asta – de a ne sincroniza cu ceea ce înseamnă cultura germană direct de la sursă. Veşnicele preocupări ale germanilor români de a-şi sonda valorile trecutului, de a povesti despre propriii scriitori, actori, compozitori, pictori etc. este un lucru care, oricît de dureros ar fi, nu mai interesează pe nimeni, cu rarisime excepţii. Ne amăgim amarnic cu o recunoştinţă pe care ne-o acordăm noi între noi la întîlnirile anuale ale saşilor sau la decernarea unor anonime premii ale cine ştie cărui institut care promovează cultura germană, încît este extrem de uşor să cazi, fatalmente, în ridicol. E timpul să nu ne mai lăsăm conduşi exclusiv de acest paseism şi să privim viitorul în faţă cu mai mult curaj şi realism. Trebuie să devenim atractivi pentru un public mai larg, iar acest lucru e posibil – în cazul teatrului – doar printr-un repertoriu ce exploatează mai puţin specificul local şi cu mijloace adecvate epocii în care ne aflăm. Trebuie atacate cît mai degrabă tematici general valabile omului contemporan, în care să se regăsească atît publicul german (autohton sau german, austriac, elveţian), cît şi cel românesc, maghiar, care, treptat, devine majoritar la spectacolele teatrului german din România.

Singura opţiune viabilă îmi pare, prin urmare, practicarea unui teatru de cea mai bună calitate, la cel mai actual nivel estetic european, arzînd nişte etape (la nivel estetic, dar şi tematic), chiar cu riscul apariţiei unor „forme fără fond“.
 

Cred că lovinesciana teorie a sincronismului se pretează cel mai bine situaţiei actuale din teatrul german autohton. Este singura soluţie pe care o văd capabilă să catalizeze spectaculos mişcarea teatrală germană din România: cu oameni care merg la studii în Germania şi care iau direct pulsul lucrurilor de acolo, filtrîndu-le şi inseminîndu-le în cultura germană din România, ori lucrul cu o serie de colaboratori valoroşi veniţi direct din arealul cultural german.

În România nu are sens decît un teatru german reîntors la izvoarele sale originare, nu unul care se complace în autosuficienta provincialitate şi autocompătimire est-europeană. Îmi pare singura consecinţă onorabilă pentru cel mai vechi teatru instituţionalizat din spaţiul românesc.
 
 
Zieht man in Betracht, dass das institutionelle deutsche Theater im rumänischen Raum eigentlich schon über 200 Jahre alt und dass in Hermannstadt bereits 1778  eine an die damals sehr junge, aber fruchtbare Tradition von Lessings „Hamburger Dramaturgie“ angelehnte wöchentliche Theaterpublikation erschienen ist (man bedenke, dass es in Rumänien zurzeit lediglich zwei Theaterzeitschriften gibt, die nicht einmal monatlich erscheinen), kann man sich eigentlich nur ehrführchtig vor der Vergangenheit verneigen, während die Auswertung einiger repräsentativer Statistiken zum deutschen Theater in Rumänien Gedanken über das Weltende aufkommen lässt....
 
Wie kann man aus dieser – ich sage es ohne Umschweife – regelrechten Sackgasse entkommen? Paradoxerweise glaube ich nicht, dass (ausschließlich) die Rückbesinnung auf die spezifische lokale Vergangenheit eine Lösung darstellen kann. Ich glaube – wie zynisch dies auch klingen mag – wir haben eher die Chance eines unmittelbaren Bezugs zu allem, was heute zeitgemäße deutsche Kultur bedeutet. Die ewigen Bestrebungen der Rumäniendeutschen, die Werte ihrer Vergangenheit auszuforschen, über ihre eigenen Autoren, Schauspieler, Komponisten, Maler usw. zu erzählen, sind bis auf wenige Ausnahmen, so schmerzlich es auch ist, für niemanden mehr von Interesse. Mit der Anerkennung, die wir uns selbst erweisen bei den jährlichen Treffen der Sachsen oder bei der Verleihung irgendwelcher anonymen Preise irgendeines Instituts, das die deutsche Kultur fördert, machen wir uns letztendlich nur etwas vor. Man kann dabei leicht ins Lächerliche fallen. Es ist an der Zeit, die Gewichtung von der Vergangenheit auf eine Zukunft umzusteuern, der wir mit mehr Mut und Realismus ins Auge sehen. Wir müssen ein breiteres Publikum anziehen, und im Falle des Theaters ist dies nur durch ein Repertoire möglich, das sich weniger aus dem Lokalkolorit speist und mehr mit zeitgemäßen Mitteln umgesetzt wird. So schnell wie möglich müssen verstärkt für den zeigenössischen Zuschauer relevante Themen aufgegriffen werden, in denen sich sowohl das deutschsprachige Publikum wiederfindet (ob einheimisch oder aus Deutschland, Österreich oder der Schweiz), als auch das rumänische und ungarische, das allmählich zur Mehrheit im deutschen Theater in Rumänien wird.
 

Die Wahl kann nur auf die Ausübung eines Theaters von höchster Qualität, auf dem aktuellsten Niveau europäischer Ästhetik fallen, auf das Überspringen einiger (ästhetischer, aber auch thematischer) Etappen, selbst mit dem Risiko der Entstehung von „Formen ohne Inhalt”.

Lovinescus Theorie des Synchronismus passt am ehesten zur aktuellen Lage des deutschen Theaters in Rumänien. Es gibt nur einen Weg zur substanziellen Neubelebung der hiesigen deutschen Theaterbewegung: über Menschen, die in Deutschland studieren und die neuesten Ideen dort unmittelbar erfahren, sie filtrieren und dann in die deutsche Kultur in Rumänien einbringen, oder über die Zusammenarbeit mit einer Reihe von wertvollen Partnern, die aus dem deutschen Kulturraum stammen. Sinn macht in Rumänien nur ein deutsches Theater, das sich auf seine ursprünglichen Quellen besinnt, anstatt sich mit selbstgenügsamer Provinzialität und osteuropäischem Selbstmitleid zufrieden zu geben. Das scheint mir der einzig würdevolle Werdegang für das älteste institutionalisierte Theater aus dem rumänischen Raum.



Articole in legatura
Teatrul German de Stat din Timişoara
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
O ŞANSĂ UNICĂ : NICUŞOR DAN
dietsteffens@aol.com
@Mihnea Moroianu: nu facem sondaje
@Ovidiu Simonca (Propunere "electorala")
CAPITALA şi SCULPTURA CAPITALĂ
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire