OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Volumul de fata apartine unui poet afirmat in cenaclul revistei Echinox, intr-o directie militanta, ideologica.
Inainte de a rezuma elementele percutante ale poeticii Telejurnalului de la Cluj, citeva profesiuni de credinta ale poetului sint necesare. Aceste marturisiri de „ars poetica“ sint afirmate deschis in prefata: „Pe acest fundal istoric (impostura sistemului politic) toate teoriile despre poezie inteleasa ca forma, ca joc, ca muzicalitate etc. sint niste povesti de adormit semiologii. Poezia este, in primul rind, sens plenar, semnificatie vie, viziune imprevizibila, Weltanschauung originar“. Poetul tine sa contextualizeze fiecare din cele 113 poeme scrise in romana si italiana, in Romania si, respectiv, Italia, in perioada 1990-1997: „Pentru mine, localitatea si data fac parte din poem“. Explicatia titlului volumului o aflam tot din prefata: „telejurnalul“ informeaza cititorii despre iluziile si pericolele lumii contemporane. Citind aceste mostre poetice de telestiri, remarcam faptul ca adecvarea practicii la teoria „emisa“ e regasita si la nivel de producere si organizare a materialului telereporterizat. Adresabilitatea discursului poetic al lui Augustin Pop se doreste a fi larga, neacceptat fiind solipsismul poetului contemporan care scrie pentru alti poeti sau pentru criticii literari.

In linia militantismului poetic ilustrat de Mircea Dinescu, si nu de Adrian Paunescu, Augustin Pop propune explicit o poetica a „coerentei morale“, o „picatura a binelui“ pentru a „diminua primitivismul, prostia si inertia care ne inlantuie“. Pentru a-si concretiza atitudinea critica radicala, poetul face trimiteri directe la „simboluri“ precum: Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Ciorbea, Emil Constantinescu, Bill Clinton, Papa Ioan Paul al II-lea. De fapt, tine sa precizeze autorul, critica aceasta nu este personalizata, ci vizeaza actualul sistem politic in ansamblu. Poetul se serveste de instrumentele ironiei inversunate. Pe alocuri poemele sint „pure“ in trairea disperata „pe marginile existentei“. Vocea poetica se transforma atunci in pamflet si, dincolo de corozivitatea limbajului, atitudinea este puternic existential asumata. Spre exemplu, Augustin Pop marturiseste in aceeasi prefata ca scrierea poemului Unirea Transilvaniei cu Japonia l-a ajutat sa revina treptat, „cuvint cu cuvint“, in lume. Convingerile poetului sint orientate impotriva oricarui fel de totalitarism, fie acesta nationalism sau comunism. Inarmata cu observatia din postfata lui Stefan Borbély, ca poemele au fost scrise cu intentia de a fi citite in spatii publice ca manifeste politice si existentiale, receptarea poetic-critica a poeziei in cauza este legitimata.
Prima poezie a volumului se intituleaza sugestiv Revolutia televizata si limbajul teletransmisiei este asumat poetic si exploatat in sugestivitati de genul: „Acum vom trece de la comunism/ la o democratie originala/ va rugam sa ginditi altfel/ si cu aceasta, stimati telespectatori,/ revolutia a luat sfirsit/ Va multumim pentru atentie“ (Cluj, 21 iunie 1990)“.

Poetul a participat pe data de 22 decembrie 1989 la „recitalul“ de poezie adresat populatiei strinse la balconul Judetenei de partid Cluj. Unele din Libertatile dictatoriale au fost incluse in al doilea volum publicat in 1990 si intitulat Apropierea, volum aparut dupa debutul editorial cu titlu socant: Ceea ce fulgerul amina (1981).
Tematica poeziei militantiste se organizeaza in jurul asamblarii de colaje cliseistice, de asertiuni „la fata locului“, de referenti in domeniul inspiratiei politico-sociale: libertate, Occident, Constitutia Romaniei din 1991, nivel de trai, eficienta parlamentara, libera circulatie etc. Unele poeme se constituie ca niste parabole in „transmisiune directa“, desi mesajul se vrea transparent. Diagnosticul starii actuale de contaminare propagandistica reuseste sa capete nuante de ultimatum poetic, pentru ca punctul de vedere etic emis sa dobindeasca substanta.