OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

I-am auzit prin media pe politicieni plingindu-se de „psihoza“ care i-a cuprins „pe colegii“ lor de cind cu scurgerea probelor de coruptie de la institutiile statului catre redactii. Cica le e frica sa mai dea telefoane si sa ceara cu un anume coleg politician sau cu altul din vreo functie ca nu cumva sa fie inregistrati si acuzati de trafic de influenta. Sa nu pateasca precum saracul Remes si sa fie „linsati public“, cum spune chiar logica politica a premierului Tariceanu.
De parca un politician nu are capacitatea de a discerne ce este trafic de influenta, ce este coruptie si ce este o relatie administrativa sau politica normala.

Romania continua sa aiba mari probleme cu coruptia, care este generalizata. Aceasta stare de fapt este perceputa si la nivelul cetateanului care interactioneaza cu diversele servicii publice (sanatate, educatie, administratie) si este in sfirsit demonstrata si la nivelul cel mai inalt al Guvernului. Dar presupusa spaga luata de Remes pentru licitatii este o gainarie in comparatie cu tunurile de milioane date de gulerele albe imediat dupa ’90 si pina deunazi. „Gafa“ lui Remes are doua posibile explicatii. Sau individul este prost gramada de s-a dus ziua in amiaza mare sa-si ia spertul, sau procuratura a inceput sa functioneze, astfel ca politicienii sint fortati sa se orienteze spre maruntisuri pentru a-si potoli calicia. Daca prima explicatie, luata singura, nu este corecta sau suficienta, atunci amindoua, la un loc, pot fi.

Faptul ca starea lucrurilor arata ca in Romania exista coruptie trebuie tratat cu seriozitate. Nu poate fi lasat asa, trebuie facut ceva. Dar ce se mai poate face daca ani la rind orice s-a incercat nu a dat rezultat? O prima metoda este cea a campaniilor. De regula, o campanie platita de un donator international (Uniunea Europeana, Banca Mondiala etc.), purtata de o institutie sau de o organizatie ii roaga pe romani (inclusiv pe functionari si politiceni) sa se debaraseze de obiceiurile proaste (neeuropene) si arata ca nu e frumos sa fii corupt, pretinzindu-se ca este o campanie „de educare“. O alta metoda ceva mai eficienta ar fi ca justitia sa fie functionala.

Dar cum si justitia este tot o parte a aceluiasi mecanism supus greselii, aceasta nu s-a aratat prea eficienta. Si daca problema nu poate fi lasata asa, daca trebuie indreptata, lupta politica a generat un hibrid al celor doua metode: justitia-campanie sau telejustitia sau, conform lui Tariceanu, „linsajul public“. Asta si pentru ca imaginea este mai puternica decit o mie de cuvinte, iar un caz de coruptie, exhibat, este mai eficient decit o mie de campanii.
Dincolo de proceduri, dincolo de etica (se poate oare dincolo de etica?), dincolo de tot, ramine eficienta acestui nou gen de televiziune: telejustitia. Eu deja ma declar un fan al genului, mai vreau episoade, imi doresc un serial.
Pericolul ar sta, totusi, chiar in ceea ce a declarat premierul: posibilitatea aparitiei unui „deficit grav de democratie“. Care este totusi departe de a fi grav. Dar sa fim seriosi: Romania este democratica. Sa afirmi ca avem „un deficit grav de democratie“ este ca si cum ai arunca, din postura de premier (ce-i drept: vizat, nu avizat), tara inapoi in primavara anilor ’90, cind nu ne calificam la criteriul I de la Copenhaga.

in aceasta disputa avem o parte care, in numele drepturilor omului si al democratiei, incearca sa-si protejeze membrii aflati sub asediul (tele)justitiei si o parte care, in numele dreptatii si al adevarului, nu se da in laturi de la a sari peste proceduri si de la a scurtcircuita sistemul juridic.
Iar noi, telespectatori mai mult sau mai putin interesati de politica, dar cu drept de vot, nu trebuie decit sa ne raspundem singuri la urmatoarea intrebare: care pericol dintre cele doua semnalate de politicieni este mai mare, cel al coruptiei sau cel al caderii din democratie? Si pentru ca argumentele sint nenumarate pentru fiecare dintre cele doua raspunsuri, ne revine fiecaruia sarcina sa ne raspundem singuri la aceasta intrebare si la viitoarele alegeri sa votam in consecinta.

P.S. Termenul de psihoza desemneaza starea mentala in care gindirea si perceptia sint afectate grav. Persoanele care traiesc un episod psihotic pot avea halucinatii, credinte iluzorii de durata (ex: iluzii paranoide), schimbari in structura de personalitate si manifeste de gindire dezorganizata. (http://ro.wikipedia.org)