OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dr. Edward Kanterian ne viziteaza tara. Romania. Este tara mea. Nu mai sint sigur ca este si tara lui, chiar daca are radacini romanesti si armeano-romane. Nascut in tara lui Cum e cu putinta ceva nou, trait si educat temeinic in Germania lui Sein und Zeit, cu activitate profesional-academica de peste opt ani in Regatul Unit al Marii Britanii, Scotiei si Irlandei de Nord, la Trinity College, Oxford, face parte dintr-o anume elita intelectuala internationala. Acesta se misca lejer in lumea ideilor ce framinta si anima contemporaneitatea, emite judecati de valoare sau chiar ofera expertiza ideologico-politica la cel mai inalt nivel. Rolul „umanistilor“ nu este mai putin important decit al tehnocratilor, chiar daca importanta ce li se da difera de la tara la tara si de la un continent la altul.

Nu de mult Alina Mungiu avansa ideea ca doar la acest nivel inalt putem vorbi cu adevarat de intelectuali. in coniventa cu marile universitati sau cu guvernele unor state importante. Restul ar fi orgolii, ambitii si desertaciune. Chiar si simplificind lucrurile, este contrazisa, deja cu 50 de ani in urma, ferm si multiargumentat, de nu mai putin faimosul Raymond Aron, o voce notorie nu doar in Franta contemporana lui, ci si o vie prezenta in dezbaterile-framintarile-convulsiile lumii intelectuale de astazi. Opiul intelectualilor a aparut recent si la Bucuresti si il intereseaza in mod special doar pe Vladimir Tismaneanu, care, oricum, era cistigat dinainte de personalitatea acestui discret combatant al Dreptatii si Adevarului ideilor. Un vajnic aparator al valorilor si virtutilor dreptei, moderate sau conservatoare, in luptele crincene cu ideologia stingii, stalinist-leniniste sau doar marxizante.

Amintim de acest detaliu pentru ca am recitit volumul lui Aron – care cu siguranta nu va face purici la Bucuresti – taman acum, in zilele in care Edward Kanterian a fost prezent printre noi ca sa conferentieze despre Sebastian si Friedländer si sa participe la o dezbatere despre „Etica politicului“. Incitante teme, interesante momente de confruntari ideatice, pe fondul – nu avem cum sa nu mentionam si alte detalii contextuale ale vizitei lui Kanterian, prieten de familie – evenimentelor consumate in Italia si Romania vizind statutul unor imigranti, imaginea unei tari si destinul frint al unei femei ucise dintr-un joc al hazardului. Nimic nu este intimplator pe lumea asta, incepem sa credem din ce in ce mai tare in predestinare si in rolul destinului caruia nu i te poti opune. Nimic nou pe lumea asta.
Cu ce se ocupa un armean originar din Romania? Cit de armean mai este un intelectual care poate gindi si scrie direct in trei limbi, ce grad de „romanitate“ mai poate prezenta un intelectual care traieste si activeaza in mai multe tari, in ce masura poate fi afectat/atins de diferite teme, unele direct legate de obsesiile lui, altele mai putin, astfel ca sa putem spune ca el mai este armean, roman, german, britanic sau European prin jocurile sortilor? Multe intrebari ce nu pot primi decit raspunsuri partiale.

Implicarea intelectualilor, tradarea intelectualilor, neimplicarea lor si mai ce si mai cum sa judecam pe altii cind nu prea reusim sa ne judecam pe noi insine. Mihail Sebastian, unul dintre subiectele cercetarilor lui Edward Kanterian din ultimii ani, ca si Holocaustul sau Genocidul armean, a trait doar in Romania. Cu relative foarte scurte calatorii de studii sau excursii pariziano-franceze, cu mult mai multe pasaje de voiaj in lumea muzicii. A fost Sebastian un „european“ in sensul larg de astazi? Cu siguranta. Nu sintem in masura sa evaluam gradul de „iudaitate“ si atasamentul lui fata de propriul sau grup etnic, mai ales intr-un moment istoric cind istoria si ideologiile ieseau din matca si faceau milioane de victime. Sebastian, evreu 100%, a trait profund romaneste 100% si se dovedeste european 100%. Formula cu procentele ii apartine lui Charles Aznavour: 100% francez, 100% armean. Sebastian a fost atasat de valorile si cultura mediului in care i-a fost dat sa evolueze. Putea sa fie si altfel, desigur, luam insa in consideratie ce i-a fost dat lui. Fara scenarii posibile si ipoteze de lucru fumegoase.

A parasit lumea ghetoului identitar si s-a plasat in lumea valorilor romanesti, europene. A platit pentru asta. Ca si Nicolae Steinhardt, caruia nu i se iarta de catre coreligionari abandonul iudaismului in favoarea unui ortodoxism asumat, chiar cu fervoare militanta pe alocuri. Ce vrem sa relevam, plecind de la citeva idei avansate de Edward Kanterian in conferinta tinuta la ICR, cumva prost plasata la concurenta cu aniversarea celor trei ani de aparitie a Ideilor in dialog: ca datul nostru originar are si nu are relevanta in asumarea identitatii intelectuale. Nationale, internationale sau individuale. Tradarea sau angajamentul intelectualilor nu sint chiar indiferente vietii publice, marile dezbateri au loc – si e bine asa – ca sa trezeasca interesul „maselor“ – in termenii unui mare ginditor si eseist atasat „multimii vide“ numite „popor“, despre Ortega y Gasset este vorba – si sa mobilizeze energiile unei natiuni. Sau ale mai multora. Sau ale indivizilor. Eu, tu, el, ea. Noi. Voi. Ei. Cine? Ideile generale si cultura generala alimentind diferite paliere ale dezvoltarii spiritului. Daca spirit nu e, nimic nu ar putea fi. Mai bine. Mai bun. Mai frumos. Chiar si cu oamenii. Nu rezonam poate intru totul cu unele analize si observatii ale lui Edward Kanterian, dar nu putem sa nu remarcam efortul de a fi atent la detalii si nuante, la relevanta documentelor si a bibliotecii asumate.

Ar merita – de ce nu? – o eventuala dezbatere despre destinul celor plecati din Romania si al celor ramasi in Romania. Si modul cum se reflecta acest lucru in gimnastica ideilor si abordarea unor subiecte. Istorice sau politice, ideologice sau literare. Conteaza unde traim, conteaza de multe ori linga cine traim, chiar si la cine ne raportam sau cu cine polemizam. Facem aceste vagi consideratii plecind de la premisa ca istoria inca nu s-a sfirsit, iar o lume intreaga isi schimba, daca nu si continutul, forma in orice caz. Temele romanesti ar trebui sa rezoneze cu cele europene, cele strict europene cu cele universale. Nu intotdeauna se intimpla asa. Dar cum? Aici ar trebui sa avansam alte interogatii.