Să vezi şi să nu crezi! În marşul electoral întreprins prin
ţară de actualul preşedinte sînt călcate în picioare reguli elementare ale
civilizaţiei, principii de comportament social, pînă şi respectul propriei
demnităţi. Mult trîmbiţatele „băi de mulţime“ seamănă din ce în ce mai mult cu
uluitoare coborîri în mlaştina mitocăniei. Semnalul degradării îşi are
sorgintea chiar printre membrii alaiului prezidenţial. Din convoiul însoţitorilor,
mulţi par dispuşi a se lăsa încadraţi într-o ceată de hăitaşi, tocmită să
gesticuleze şi să vocifereze, ca la o singură comandă ştiută de acasă, pentru
a-i scoate din minţi pe participanţii la adunări şi a-i incita să accepte rolul
umilitor de adulatori necondiţionaţi ai şefului suprem. În preajma acestuia,
ocupă locuri de protocol figuri cunoscute ale vieţii publice, unii intelectuali
creditaţi cu onorabilitatea priceperii lor de a mînui logica, verbal şi în
scris.
Tocmai ei să se lepede, cu una cu două, de ceea ce înseamnă
ţinută, aşadar refuz al spectacolului ieftin, de bîlci mahalagesc? Gata, gata
să se lase antrenaţi în a prelua fără discernămînt stilul sloganurilor turbate,
în circulaţie printre zurbagii din tribunele anumitor stadioane. Culmea este
să-l identifici într-un astfel de exerciţiu de destrăbălare dezinvoltă chiar pe
un autor de comentarii fotbalistice, care se dădea drept propovăduitor al
fairplay-ului britanic.
Vorbă să fie de respect faţă de ceilalţi competitori, în
asemenea desfăşurări, puse la cale, s-ar zice, de zeloşi trepăduşi din primării
provinciale. Ei nu se joacă, dacă e la mijloc promisiunea de a fi păstraţi „în
pîine“, cu condiţia să producă dovada fidelităţii prin agitaţii de masă şi
perseverenţă în a flutura cît mai sus culoarea partidului la putere. Un exemplu
performant de asmuţire a mulţimilor a putut fi văzut în contextul recentului
turneu oltenesc.
Episodul petrecut la Cetate a depăşit orice imaginaţie. O
scenă improvizată a fost transformată în eşafod pentru satisfacerea nevoilor de
răzbunare prezidenţială. Iar „şeful“ a savurat din plin ocazia răfuielii cu
contestatarul său Mircea Dinescu. Mai întîi, i s-a aruncat în obraz poetului
ocara de „moşier“, ca o sfidare învăţată pe vremea cînd era la modă „sfînta
mînie“ proletară.
Cei de faţă au aplaudat servil, cu toate că se cuvenea să-i
mustre conştiinţa întrucît batjocoreau, prea uşuratic, principiul proprietăţii
private înscris în actuala Constituţie, după care toţi acţionăm, chit că numai
„aleşii“ au şi jurat s-o respecte în literă şi spirit. După ce atmosfera fusese
încălzită de un Solomon, deloc înţelept cum glăsuieşte legenda, s-a dezlănţuit
marele invitat, care abia sfîrşise o jalnică demonstraţie de apărător al
democraţiei cu paloşul în mînă, învîrtit asiduu. Cu microfonul rechiziţionat
vulcanic, preşedintele i-a strigat posesorului actual al acelor biete întinderi
dunărene, obligate să suporte mîrşăvia invadatorilor de ocazie: „du-te la
televiziune“! Numai că tonul suna a trimitere birjărească la origine, ca în momentele
de furie instinctuală specifică celor mai neciopliţi cetăţeni. De ar fi la
mijloc numai o defăimare scăpată de sub control, mai treacă-meargă. Dar s-au
proferat ameninţări cu deoposedarea violentă de bunuri personale şi expulzare
forţată pe celălalt mal al fluviului.
Preşedintele nostru, pretins al tuturor românilor, nici n-a
crîcnit. Dimpotrivă, s-a ambalat, total amnezic. A uitat că Mircea Dinescu, în
afara „vinovăţiei“ de a refuza onorurile necondiţionate faţă de locatarul
temporar de la Cotroceni, reprezintă o emblemă a rezistenţei anticeauşiste. A
plătit pentru înfruntarea dictatorului de atunci cu zălogirea la domiciliu şi
asmuţirea zăvozilor regimului împotrivă-i.
Cine ar fi prevăzut că aberantul scenariu se va repeta, în
reprezentaţie de gală, tocmai cînd Europa marchează solemn cei 20 de ani de la
prăbuşirea terorismului partinic. Cît fariseism se cultivă în cercurile de
decizie dacă, pe acest fundal sinistru, ne pretăm a fi reprezentanţi la
solemnitatea aniversară de la Berlin. Lipsa aceasta de pudoare naşte repulsie.
Indiferent de rezultatul apropiatului scrutin, e limpede că devine o ruşine a
mai pronunţa numele cîrmaciului debusolat de azi, dispus a parodia apucăturile
opresive din perioada tristelor aduceri aminte.
Comentarii utilizatori
DinescuLuciFer - Marti, 17 Noiembrie 2009, 10:07
Dezaproband conduita d-lui Solomon fata de dl. M. Dinescu si considerand, totodata inoportuna o eventuala prezenta a acestuia din urma la microfon in contextul respectiv, regret foarte mult implicarea dv., stimate d-le Serban, in galeria celor ce vor sa repereze (sic !) onoarea stirbita a acestui etern ,,rebel fara cauza", devenit, din pacate, un cabotin, care este dl. M.D.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters