OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Duo van der Mixt (Mihai Pop &Cristian Rusu):

Care sint reperele voastre stilistice?
Nu credem ca putem pune cu precizie vreo piuneza pe harta artei in cautare de repere stilistice, avind in vedere ca proiectele noastre s-au focusat pe critica ideologiei in spatiul public, mai apoi pe analiza spatiului public insusi. Dar mai ales tinind cont ca subiectele au fost in mare parte site-specific. Conexiuni ar fi, poate, de gasit; le asteptam la d_vd_m@yahoo.com.
Sint de gasit reperele artistice in muzee sau in ateliere?
De ce neaparat ar fi de gasit in muzee sau in ateliere? De ce nu pe strada? De ce nu out-of-the-blue? Curiozitatea si creativitatea, dar si critica, nu credem ca au nevoie sa-si caute repere, si mai ales institutionalizate. Realitatea ne-a oferit suficiente motive si suficiente resorturi care sa ne puna creativitatea la lucru si sa ne faca sa reactionam.
Ai avut maestri?
Am avut profesori foarte buni si in Liceul de Arta si in Academia de Arta, profesori cu care respectul reciproc functioneaza in continuare. Notiunea de maestru implica o cu totul alta discutie, implica practic evocarea unei intregi institutii numita „maestru“. Consideram ca termenul nu mai este chachy sau trendy, cu atit mai mult in acesta discutie.

Ati urmat invataturile maestrilor? Daca nu, in ce mod le-ati ocolit? Apartineti unei scoli de pictura, sculptura, grafica etc?
Amindoi am terminat sectia de pictura. Scurt, dupa ce am absolvit, am incetat sa mai pictam. Unul din noi s-a orientat inspre art-management, celalalt spre scenografie, ca meserii pe care le practicam si acum si din care se presupune ca ne cistigam banii. Nu este si nu a fost niciodata vorba despre refuzul tehnicii picturii sau a unei maniere de lucru, de exprimare. A fost pura intimplare si pura inclinatie. In Duo van der Mixt ne-am descoperit singuri mijloacele de cercetare si de exprimare, in functie de tema de cercetare.
Aveti o aversiune fata de invatamintul artistic romanesc?
De ce aversiune? Dimpotriva, avem o continua curiozitate. Urmarim constant, cel putin la Cluj, absolventii Universitatii de Arte si Design in expozitiile lor de absolvire. Insa se stie ca nicaieri invatamintul artistic nu asigura creativitate garantata. De aceea raminem curiosi in continuare.
Sinteti dezamagiti de arta romaneasca?
Sintem foarte interesati de arta romaneasca.
Va pare rau ca nu ati plecat din tara?
Nu.
V-a fost recunoscut talentul in Romania?

Probabil doar in masura in care sintem „talentati“.
Estul poate deveni mai interesant daca nu mai alearga in directia Vestului?
Dilema sentimentala cum ca „Estul imbogateste Vestul“ nu credem ca isi mai are locul intr-o dezbatere autentica in arta contemporana… (iar daca da, n-ar ajunge o coloana de ziar pentru asta, pentru ca ar curge deopotriva lacrimi si singe)
Extro by Duo van der Mixt
Am acceptat invitatia lui Cosmin Nasui citind e-mail-ul de intimpinare. Intrebarile pareau cumva inofensive. Incepind sa completam raspunsurile, se activa mai degraba circoteala decit analiza aplicata situatiei. Tonul anchetei si mai ales formularea intrebarilor au un accent antiinstitutional si e foarte trendy sa pui sub lupa si sa supui anchetei institutii sau sectoare semiinstitutionalizate la dezbaterea publica a artistilor. Intrebarile mizeaza pe nemultumiri si frustrari mai vechi ale artistului roman si cer raspunsuri tari, asezate sub un titlu de genul „ARTISTILOR ROMaNI NU LE ESTE RECUNOSCUT TALENTUL IN ROMaNIA“. Si pentru ca a fost vorba de maestri, ancheta pare un fel de Lectia de anatomie a doctorului Tulp – in care corpul de disecat este o nebuloasa ce contine o discutie despre institutii si care forteaza, prin limbajul indus, atitudini transante.