OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca e sfirsit de an, sintem la ora bilantului cu bataie revolutionara. Din toate incurajarile lansate subliminal prostimii interne si externe cu ocazia kaghebiadei din Decembrie 1989, una singura nu a reusit inca sa-si gaseasca un loc confortabil in logica evenimentelor: „Teroristii sint cu noi!“. Daca au fost cu noi, de ce nu ne-au fost prezentati ca niste eroi ai neamului? Iar daca au fost odiosii asasini ai unor forte potrivnice natiunii, de ce au fost lasati sa scape? De ce organele abilitate nici n-au incercat macar sa-i dibuie vreme de atitea cincinale slobode? Si totusi, teroristii sint responsabili de uciderea citorva sute de oameni, de distrugerea multor bunuri materiale (unele de patrimoniu) si crearea conditiilor care au facilitat chiuretarea societatii de germenii democratiei cel putin pentru eternitatea imediata.

Versiunile oficiale au evoluat de la o administratie la alta, in functie de rotirea unitatilor operative ale Securitatii, deghizate in exponate pentru export. Sub primul val de guvernare iliesciana, teroristii erau cetateni arabi, veniti la studii si prostii in patria ceausa. Nu se stie cum, au reusit sa se evapore. In paralel, o seama de ziare au dezvaluit cititorimii ciudate patrunderi de cetateni sovietici bine antrenati fizic pe teritoriul statului suveran, cu automobile Lada si treninguri (pina la urma, s-a dovedit ca erau simpli bisnitari basarabeni, tranzitind patria-mama spre Iugoslavia, sa cumpere blugi, cafea si guma de mestecat, pentru a implementa capitalismul salbatic dincolo de Prut). Ceva mai tirziu, cind autoritatile devenisera agasate de aceleasi intrebari, Ion Iliescu insusi a luat problema in gura, a molfait-o cu intelepciune de Oltenita si a scuipat-o la picioarele poporului cazut in admiratie: vor sti romanii ce-a fost cu teroristii cind vor afla si americanii cine l-a ucis pe Kennedy! Uneori, protocolul admite ca un sef de stat sa se inspire din folclorul altor popoare.

Cind la putere a fost aburcat Emil Constantinescu, problema a fost rezolvata filozofic: trecutul nu tine de foame! Nici gloria sa, nici depistarea adevarului. Mai mult, primul presedinte democrat al romanilor, secondat de taranistul cu carnet Dudu Ionescu, a militat pentru amnistierea tuturor faradelegilor comise impotriva civililor neinarmati de catre hoardele de calai ceausisti (Securitate, Militie, Armata, Garzi patriotice, viteji activisti). A fost ajutat in acest demers de presa democrata, care, prin pana lui Cornel Nistorescu, a sustinut ca aflarea dedesubturilor Revolutiei (cum o numesc ei) nu ar pune mincare pe masa saracului. Mai ales daca s-ar afla ca saracia i-a fost cauzata de aceiasi oameni care l-au tinut constant in nevoi si inainte, pe vremea comunismului nemachiat, aceiasi care l-au impuscat in Decembrie 1989, ca nu cumva sa solicite drepturi pentru care nu era inca pregatit, aceiasi care continua si azi sa-l imbrobodeasca si sa-l fure.

La 17 ani de la derulare, inca se mai lucreaza la dosar. Generalul magistrat Dan Voinea conduce operatiunile anchetei. Recent, dumnealui s-a lasat descusut de Andrei Badin, din partea cotidianului Adevarul. Esenta misterului terorist suna astfel: „Teroristii nu au existat. S-a mintit pentru a-i ascunde pe adevaratii criminali“. Cine mai avea vreo indoiala? De-acum stia toata lumea cu ce se maninca istoria revolutiei la romani. Mai importante sint amanuntele, in masura in care dezvelirea lor nu va atirna in cadrul eventualului proces ca viciu de procedura si scurgere de informatii in timpul anchetei.
Un alt adevar banuit de publicul amator este exprimat precum se vede: „Aceiasi oameni care fac represiunea din ordinul lui Ceausescu continua s-o faca dupa 22 Decembrie. s…t Aceiasi oameni care se unesc la Timisoara sa inabuse revolutia, dupa 22 Decembrie vin in Bucuresti si fac diversiunea cu teroristii...“. Generalul Voinea merge, ca si evenimentele, mai departe: „Organizatorii represiunii din Decembrie 1989 sint aceiasi si la mineriada din 13-15 iunie“. Din punct de vedere militar, unitatile operative ale Securitatii care au comis violentele ultimilor 17 ani constituie placa turnanta care a scos de pe scena administratia Ceausescu, a adus-o pe cea a lui Iliescu si s-a perpetuat pina la actuala administratie, cel putin prin prezenta unuia dintre generalii teroristi, Ionel Marin, la cirma SRI, in functia de director adjunct.

Dintre amanuntele dragi rivalilor politici, le retinem pe acelea referitoare la familia actualului sef al PSD, Mircea Geoana. Tatal sau, ca sef al apararii civile, a lucrat din plin la raspindirea mitului, el fiind cel care a propovaduit existenta tunelelor cu teroristi, in timp ce soacra „Prostanacului“ a fost vazuta aruncind o sticla incendiara spre sediul televiziunii, in calitate de terorista amatoare (daca nu ne insala memoria, fiul luptatoarei si cumnatul celui tinut de Emil Constantinescu ambasador al Romaniei la Washington a fost adjunct al ministrului taranist Mircea Ciumara – ca sa nu pierdem din vedere cum stam cu rotirea democrata).
In cadrul procesului de genocid, la care a participat in calitate de pirit, generalul Victor Atanasie Stanculescu a recunoscut ca nu au existat agenturi straine care sa fi atacat Romania in Decembrie 1989. Zvonul apei otravite a fost lansat in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 de jurista Consiliului Judetean Constanta, care a fost pusa de un securist sa dea telefoane pentru a agita si panica institutiile din judet. A existat o adresa, lansata de Institutul Medico-Legal, ca sa nu se efectueze autopsia celor omoriti, pentru a nu exista dovada ca era vorba de victime ale oamenilor regimului. Adresa a fost semnata de Gheorghe Diaconescu, ajuns apoi procuror general. Desi generalii Stanculescu si Chitac au fost gasiti vinovati de genocid si condamnati la executarea unei pedepse de 20 de ani, procurorul general Joita Tanase a facut recurs in anulare ca sa-i puna in libertate, unde se afla si acum.

Practic, cheia de bolta a loviturii de stat date de securistii kaghebizati ai lui Ion Iliescu este ilustrata de urmatoarea propozitie rostita de generalul Voinea: „Teroristi erau considerati manifestantii!“. Ni se dau explicatii: „Lupta celor de la Armata, de la Militie, de la Securitate, de la Garzi era impotriva manifestantilor. Sa nu intre in Televiziune, sa nu intre in Radio“. Institutii care nu trebuiau sa cada in mina poporului, incapabil si in ziua de azi sa rumege adevarul, daramite atunci. „Acolo unde smanifestantiit nu au inteles ca trebuie sa plece acasa, s-a tras.“ Concluzia este dramatica: „In Romania s-au incalcat toate legile posibile. S-a tras pur si simplu in populatie“.
Asta e revolutia pe care o comemoram: un carnagiu pus la cale de „eliberatorii“ patriei, fara ca vreunul din ei sa fi fost pedepsit. Si care, probabil, nu vor fi niciodata. Care au ucis martori incomozi si ziaristi straini ale caror anchete ar fi putut declansa o puternica reactie internationala. Care au suit la pupitru o clica de securisti fals impartiti in tabara partidelor Puterii si in cea a Opozitiei, neprinsi, ca si confratii lor asasini (putinii securisti dovediti cu acte au fost repede dati la curatat). Care au devalizat averea nationala, extinzind terorismul in aria economica, de unde un sistem corupt (terorismul juridic) i-a scos basma curata. Care au creat un terorism mediatic, controlat de ofiteri acoperiti si colaboratori care vegheaza ca adevarul sa fie sufocat din fasa.

Dar nu, nu aceasta este adevarata Romanie! Ar fi injust! Tocmai acum, cind presedintele a plins pe umarul premierului, pe care nu-l inghite, emotionat ca, in sfirsit, Romania si-a vazut nedreptatea geografica reparata… Dar care e adevarata Romanie? Cea de pe vremea teroarei si a colaborarii instaurate de Nicolae Ceausescu? Cea a violului total, performat de cozile de topor din slujba lui Dej? Cea a aventurismului lui Antonescu, atit de scump platit de noi toti? A dictaturii regale? Cea a dementei fasciste? A salvarilor purtati de boieri tragind din narghilea si propovaduind identitatea nationala? A nepasarii ciocoiesti de veacuri, care l-a asuprit pe sarman si l-a imbogatit pe hot, pe mincinos si pe imoral? Cea a copiilor abandonati care-si fac veacul la o suta de metri de sediul Guvernului, sub ochii nepasatori ai tuturor? A ororilor arhitectonice ridicate, ca stigmatul pacatului, din hotie, crima si prostitutie?
A venit vremea bilanturilor… Facem tumbe de bucurie ca, in sfirsit, economia nationala da semne de redresare. Ca inflatia a fost tinuta sub limita preconizata. Ca moneda nationala s-a intarit. Ca se citeste mai mult. Ca se scrie mai bine. Ca se maninca mai cu spor. Ca am intrat in Europa. Ca avem voie sa mergem pe jos. Ca putem respira. Am obtinut o gramada de drepturi, am realizat o sumedenie de deziderate. Ce ne mai lipseste? Daca putem sa ne privim in oglinda, e de ajuns. Acesta e raspunsul. Putem trai cu noi insine, asa cum sintem. Pentru un popor de teroristi, nu-i putin. Teroristi impotriva lor insile.

16 decembrie 2006