OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Desi tatal meu nu era doar profesor de desen, dar a si murit1 mai tirziu, mama m-a nascut, totusi, ce-i drept, atit in Transilvania, cit si in acel an, care avea sa devina definitoriu pentru viata mea ulterioara.
imprejurari la fel de complexe au fost de vina, inca de pe atunci, in tot mai mare masura, ca nu scriu numai poezii2, dar nici altele nu.
Poate ca totul se datoreaza faptului ca la scoala – scoala lui Platon, desigur, unde se vorbeste oricind – il poate paste pe oricine – nu am fost destul de atent la felul in care se raporteaza Crima si pedeapsa la Razboi si pace(si anume atit ca romane, cit si, pe de alta parte, biografic si uneori reciproc), dar, ce-i drept, pe atunci lucram in tura de noapte3 printre cazanele cu aburi, ca sa devin un pic istoric si un pic imun la cauza si efect.
Mai tirziu am fost nituitor de lazi, mixer betonist, calculator-de-costuri-in-constructia-de-locuinte, intr-o regiune creata, paduros-ondulatorie, care are ceva de-a face cu muzica4;

pe scurt, ce pot spune intrucitva despre mine este, in consecinta (adica dind lucrurilor importanta cuvenita), pe de alta parte, artificial, deci compozit: fireste ca dupa aceea am studiat la Bucuresti, ba chiar am lucrat si la radio; ca reporter, insa, am fost slab.
Cu toate astea, dupa alte citeva zdruncinaturi5 si invataturi de minte, ma pomenesc si azi cu o ridicola, ca sa zic asa, piele profesionista de gaina si de vagant, cind spun: „Sint poet“, ba si mai si, „Ergo sum“. Suspect, suspect. Deoarece din toate afacerile cunoasterii6, pe care le contabilizez7, unele sint, ce-i drept, absente, chiar si formularele sint incomplete din neglijenta8. in rest, apropo de asta, declar ca in nituirea lazilor de unt sint mai putin bun decit in nituirea lazilor de vinete9, la care am realizat o data performanta de a bate 800 de nituri pe ora. Traiasca lada de vinete, ea e o splendoare a naturii.
„Ce-i diferit e bun.“10
in romaneste de Nora Iuga

Note
1. Oskar Pastior s-a nascut la 20 octombrie 1927, in Hermannstadt (Sibiu), Romania. Tatal sau nu a fost doar profesor de desen, ci si un impatimit fotograf. Desenator excelent el insusi, Oskar Pastior isi publica oricum propriile lui desene abia dupa moartea tatalui sau.

2. Nu scrie numai poezii, ci e unul dintre cei mai buni poeti germani in viata, distins cu nenumarate premii, bucurindu-se de o mare recunoastere si, in plus, este de multa vreme membru al gruparii internationale a poetilor OULIPO (infiintata de Italo Calvino, Raymond Queneau si Georges Perec; pe parcurs i s-au alaturat Harry Matthews, Jacques Roubaud, Marcel Bénabou, Jacques Jouet, Michèle Grangaut, Hervé le Tellier, Ian Monk s.a.). Fireste ca e si membru a numeroase academii, a fost si docent rezident la mai multe universitati si este (de asta data fara „fireste“) Profesor Honoris Causa al Universitatii din Sibiu, ceea ce o onoreaza.

3. in ianuarie 1945, la putin timp dupa ce frontul a trecut prin Romania, Oskar Pastior – ca multi alti sasi transilvaneni si svabi banateni – a fost ridicat si deportat intr-un vagon de vite, cu directia Uniunea Sovietica (Ucraina), unde a prestat cinci ani batuti pe muche cele mai diferite activitati, mai intii la Kriwoj-Rog si apoi la Gorlowka (linga Donetk). La Gorlowka a lucrat intr-o fabrica de prelucrare a carbunelui; in subterana, printre cuptoare, trebuia sa incarce cu lopata zgura fierbinte in vagonete si cu un levier manual s-o „pompeze“ din subterana la suprafata.

4. Aceste activitati le-a prestat dupa intoarcerea lui, pe de-o parte ca soldat roman la constructia aeroportului Sibiu, pe de alta parte ca gimnaziast la seral, caci fusese deportat fara diploma de bacalaureat; in timpul acestor activitati a cutreierat mult, mai ales prin zona Sibiului, si a invatat sa cunoasca viata oamenilor simpli din tinutul Transilvaniei.

5. in 1969, in urma unei calatorii in Austria si Germania occidentala, nu s-a mai intors in Romania, ci a ajuns, tranzitind Münchenul, la Berlin, unde traieste de atunci ca scriitor liber-profesionist. in Romania a publicat volumele Offne Worte. Gedichte (Cuvinte deschise. Poezii) in 1964 si Gedichte (Poezii) in 1966. inainte de plecarea lui, predase la editura manuscrisul voluminos al celei de-a treia carti de poezie, Namenaufgeben (A pre-da nume); cartea nu a mai aparut. Urmeaza sa fie publicata in acest an in primul volum din editia de Opere complete, care apare de trei ani la editura müncheneza Carl Hanser; volumele 2, Jetzt kann man schreiben was man will (Acum poti scrie ce vrei) si 3, Minze, Minze, flaumiran Schpektrum sint la ora actuala deja publicate.

6. La expresia cu cheie „afacerile cunoasterii“ nu pot sa nu amintesc ca poeziile lui Oskar Pastior, chiar daca le-ar putea aparea multora, inainte de toate, niste plasmuiri ludice, ba chiar produse l’art pour l’art, au in relatie cu producatorul lor un caracter de sonda, care-l impinge pe cel ce scrie inlauntrul lui, ca sa-si descopere interiorul cel mai profund. Ele sint rapoarte ale unei stradanii de cunoastere a sinelui propriu si a lumii, si anume exclusiv in planul poeziei, care s-a despartit de mult de „afacerile cunoasterii“ ale presupusei surori mai mari, filozofia, reusind sa proiecteze o imagine mai colorata – da, mai ales simultan polifonica – a lumii, cit si a clipei.

7. Aceasta contabilizare i-a adus, pina una alta, peste douazeci de carti proprii: Gedichtgedichten (Poezii-poezii), Hörichten (Poezii-auzii), Sonetburgern (Sonetburgheri), Poeme anagrama, Palindroame, Gimpelstiften (Gogomanii), Sestine, Vocalize, Pantum si Villanelle, la care se adauga traduceri din Panait Istrati, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Urmuz, Tristan Tzara, Petre Stoica, Marin Sorescu, Tudor Arghezi (traducere furata de un sindicat romanesc redegist al poetilor), Gertrude Stein, Gellu Naum (volumul de opere lirice complete apare in 2006), Velimir Chlebnikov, Charles Baudelaire, Francesco Petrarca si multi alti poeti romani, bulgari, finlandezi, unguri, ciuvasi si chiar germani si austrieci.

8. Desavirsirea operei complete, da, aceasta nu va putea fi atinsa nici cind vom avea dovada palpabila a tuturor publicatiilor lui Oskar Pastior in timp si spatiu si nici la listarea temelor, motivelor, obsesiilor, bucuriilor, pasiunilor si a lipsei de pasiuni si nici chiar la numirea tipurilor de poezie, pe care le foloseste acest poet, reciclate, inventate, inchipuite, deviate, parodiate sau chiar „create“.

9. in tot ce are de-a face cu vinetele sau ar putea avea de-a face cu ele, in tot ce se leaga de ele sau ar putea sa se lege de ele, in tot ce poate trimite mai mult sau mai putin aluziv la cuvintul „vinata“ – scris cu litera mare sau mica – Oskar Pastior este specialistul absolut, cel mai inalt, cel mai adinc, cel mai temeinic, cel mai fin si cel mai cu gust. Faptul ca e in stare sa nituiasca lazile de vinete mai repede decit orice alt om pe lume orice alta lada (inclusiv de vinete) se intelege de la sine; si cine se gindeste la expresia austriaca „a bate nituri“ uita ca Oskar Pastior e sibian din Sibiu, ceea ce, facind abstractie de Großer Ring (Piata Mare) din orasul natal, unde austriecii au construit inca din secolul al XIX-lea o oribilitate de biserica catolica, il face imun la tot ce tine de Austria, atita timp cit nu e vorba de H.C. Artmann, Reinhard Prießnitz, Ernst Jandl si/sau Elfriede Mayröcker. Doar scriitorul acestor observatii, care nu-si tradeaza, din precautie, identitatea, detine in exclusivitate o reteta mai buna pentru zacusca de vinete.

10. Este absolut surprinzator ca Oskar Pastior isi plaseaza la finalul textului sau, scris in 1975, citatul din Hölderlin, pentru ca aceasta fraza, devenita, intre timp, o ars poetica in nuce a lui Oskar Pastior, pe vremea aceea abia de le era cunoscuta specialistilor in Hölderlin: D.E. Sattler a editat in acelasi an asa-numitul Homburger Folioheft al lui Hölderlin pentru prima data si a introdus aceasta propozitie pe locul al doilea, intre patru segmente ce nu se puteau corobora intre ele in aceasta publicatie, cu alte cuvinte, drept un fragment de text aleatoriu care nu poate fi atribuit nici unei poezii. De unde cunostea Oskar Pastior aceasta propozitie nu se poate afla, in fond e posibil sa n-o fi cunoscut, dar. intregul citat suna asa: „E altceva fireste,/ Ce-i diferit e/ bun. Oricare/ isi are/ Oricare partea lui“. (E.W.)

In romaneste de Nora Iuga