OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Poeme de Berna WANG

*

Mi-ai reproşat: „am o rană

şi niciodată nu ţi-ai dorit să o vezi“.

Cum, de vreme ce mă mistuiai cu ea?

*

Ezit între a întinde rufele afară

sau înăuntru.

Sînt nori care trec iute

şi un soare care de asemenea ezită

între a străluci sau a se ascunde.

Mă uit pe fereastră cu coşul

de rufe ude în poală.

Afară

sau înăuntru.

A străluci

sau a se ascunde.

Accidente domestice mărunte

M-am tăiat la un deget în timp ce găteam.

Apoi mi-am julit alt deget cînd am vrut să deschid o sticlă.

Azi mi-am zdrelit piciorul la colţul mesei.

Aşa că am devenit serioasă:

am convocat toate obiectele din casa mea la o şedinţă

şi le-am spus că ştiu deja

că mor de ruşine,

că am inima jupuită,

că ştiu deja

că nu sînt decît o rană care sîngerează tristeţe,

că mă doare chiar şi să respir pentru că el nu mă iubeşte

cum îl iubesc eu;

în sfîrşit: că nu este cîtuşi de puţin nevoie, le-am spus,

să îmi amintească şi ele aceasta

în fiecare zi.

 

Din volumul Accidente domestice mărunte

Traducere de Adela RUJAN

*

Pînă cînd nu purtăm o conversaţie de un anume fel

– de un alt tip, să zicem, decît a saluturilor obişnuite

şi a vreunei întrebări extrem de politicoase

care, bineînţeles, nu aşteaptă răspuns –,

 

pînă cînd nu sîntem cu cineva care să ne asculte

cu atenţie

– care, de exemplu, să nu fugă de noi ascunzîndu-se

printre nesfîrşitele locuri comune –,

 

nu descoperim cît de singuri

am fost fără să ştim.

 

Pînă cînd nu ascultăm muzica aceea care ne tulbură

– să zicem un ritm de vals, o voce pură

de o blîndeţe neverosimilă

şi nişte septime jinduitoare –,

 

pînă cînd nu vedem, de exemplu, filmul acela

cu iubiri neîmpărtăşite şi triste

şi cu un final precum o lovitură.

 

Nu descoperim toate lacrimile

pe care le păstrasem fără să ştim.

 

Mai bine să nu aştepţi nimic:

mai bine ca dezamăgirea să nu redeschidă rănile

pe care le aveam, fără să ştim, nevindecate în întregime.

*

Încrucişate sînt vieţile noastre:

ca o împletitură

făcută cu dragoste

de o pieptănătoare infirmă

pe care nu o putem învinovăţi de stîngăcie.

*

Adevăraţii iubitori ai frumuseţii

nu o caută cu ardoare

ci o văd peste tot.

Poate că din cauza asta nu contează

unde şi cînd ne vom întîlni:

frumuseţea e întotdeauna cu noi.

*

Mişcarea lentă

aproape imperceptibilă

a mantiei de zăpadă din grădină

care s-a depus în timpul nopţii perfect şi delicat convexă

se topeşte către adîncuri sub razele soarelui

perfectă şi delicat concavă

căutînd inima pămîntului.

*

Lopata neagră de fier la intrare

trebuie să merg să-o înapoiez

vecinei.

 

Pînă cînd mă decid,

şi ca să nu mă gîndesc la morminte şi îngropăciuni

– prea multe în acest ultim an –

mă gîndesc că a folosit pentru a săpa pămîntul

unei grădini în floare.

 

Nu e bună la multe:

de fiecare dată cînd cobor scara

şi o găsesc la intrare

mă gîndesc că mă aşteaptă

 

Mai am atîtea lucruri de făcut

(printre altele să înapoiez lopata)!

 

Din volumul Privirea piezişă

Traducere de Octavia SANDU

 

Berna WANG este traducătoare şi scriitoare. S-a născut la Madrid, în 1957. Este autoarea cărţii de poezie Pequeños accidentes caseros, apărute la Editura adamaRamada, Madrid, în 2004.

Din ianuarie 2008, şi-a reluat cariera profesorală şi predă cursuri de scriere creatoare la Escuela de Escritores.

Este, de asemenea, autoarea cărţii Guía práctica para el uso del ordenador en la creación literaria. De la pluma a la araña, Ediciones y Talleres de Escritura Creativa Fuentetaja, Madrid, 1997.

Începînd cu anul 2000, colaborează cu traduceri, articole şi texte literare în ziarul independent ibero-american on-line La insignia. În 2002, a cîştigat Premiul Concursului „Antonio Villalba, Scrisori de dragoste“ al Taller de Escritura din Madrid. Din martie 2003 pînă în septembrie 2008 a colaborat cu Radio 3 în cadrul programului „Música es 3“ şi a susţinut pe Internet blogul La mirada oblicua.

 

Poeme de Fulgencio MARTINEZ LÓPEZ

Dintr-o cameră fără ferestre

I

Scriind, o copie îmbunătăţită

răsare din întunecimea indigoului.

Culorile-s mai bune, e mai mult realism,

e mai mult adevăr irizînd electric-chihlimbariu.

 

 

Grîul e copt.

Florile-soarelui dau bineţe ciocurilor de pasăre

aşa cum o rană a pămîntului

rîvneşte vindecarea în ceruri.

 

Deschise larg ferestrele mansardei.

Deschisă poarta:

ne ascundem totuşi

în colţurile cele mai întunecate,

în căldura unei odăi

unde abia ne e dat să respirăm,

în tihnă.

 

Alergia noastră la viaţa vînjoasă şi despuiată,

condiţia noastră trece prin noi ca prin aer, o umbră

Ne gîtuie cuvintele:

Ne sufocăm, da, ne sufocăm dacă dăm piept

cu palele groase de afară, lăţindu-se.

 

II

 

Pîlpîim cu paşii ca o lumînare.

în valul care ni se înalţă dinăuntru.

Dar tot ne-ajunge scrîşnetul de seceră.

În cuşcă, încordaţi,

Deşi existăm cu înfierbîntare

sub semnul resemnării de bolnav cronic,

sau în unice momente de-aventură,

cînd zorii îi închidem în răguşeli de glasuri.

 

Din pricina ecourilor care ne risipesc

din pricina a toate cele începute în fals,

încheiate în fals,

Din pricina lor ne e foame acum în faţa bucatelor

vii.

 

La adăpost de soare, printre cărţi;

printre înscrisurile noastre de durere, ne cheamă

bucuria: spre izul cel dintîi al lucrurilor,

spre a nu ne mulţumi doar să-nţesăm de-amprente spaţiul alb,

spre-a depăşi ispita vorbei fals originale,

spre adevărul care rămîne-n urmă deschis

ne cheamă.

III

 

Revendicăm prada pe limba dorinţei,

un stîlp de înaltă tensiune atrage

ca un magnet numele rostite cu glas răspicat,

numele rostite cu suflul.

 

Atunci, cuvintele nu mai sînt colaci de salvare

ci valuri care, mereu despicîndu-se şi unindu-se

duc spre mare în larg...

prin efortul braţelor noastre agile.

 

Din Leu caută gazelă (Poeme de Séptimo Alba)

(Editura Renacimiento, Sevilla, sub tipar)

Traducere de Viviana BUTAŞ şi Ilinca Ilian

 

 

Hărţuit

„Ai grijă să fii întotdeauna tu însuţi!“

Seneca

 

La un moment dat am început să mă simt hărţuit. Conducînd sau întrebînd de o adresă într-un oraş devenit brusc necunoscut. Venind de la o întîlnire la capătul unei zile banale ca atîtea altele, sau, poate, sub cearşafuri dintr-odată reci: la un moment dat am început să mă simt hărţuit.

Înainte – cînd cuvintele mele nu erau controlate, cînd umbra mea nu mă făcea să tresar, cînd nu eram conştient dar nici inconştient că în faţa situaţiilor care apăreau fără mască le răspundeam defensiv, în acest răgaz poate, în acest limb, sau paradis – eu eram doar eu. Acum, mă urmăreşte mereu altul.

Dacă se descoperă ceva care trebuia să rămînă ascuns. Dacă laşi urme şi dovezi că ştii de conspiraţia ce se urzeşte împotriva ta în băile din hoteluri ieftine, în aeroporturi şi ghiduri pentru vizitele şcolare la muzee canibale, dacă la toate astea adaugi măreaţa ta asemănare cu tine însuţi, atunci poţi să fii sigur, te vor găsi.

Poţi să te deghizezi, să-ţi faci operaţii, poţi chiar să te transubstanţiezi. Cei care sînt cu ochii pe tine îţi cunosc numele, îţi cunosc numele de aici şi acum şi deja l-au plătit pe necunoscutul acela care te salută ca un inchizitor la un colţ de stradă, de parcă ar trebui să îl recunoşti în mulţime.

Nu mai am timp

de pierdut

Nu mai am timp de pierdut cu tinere moştenitoare

cu inima senină, corcituri de înger şi cocotte, care mă legau

de mîini şi mă legau la ochi ca să îmi imaginez prin

glasurile lor cerul imens al Rusiei.

 

Trebuie să-i spun adio trecutului, să îmi iau rămas-bun

şi s-o cotesc spre prudenţa unei vieţi atît de modeste încît nu-şi permite o cină luxoasă. Cei patru sous de bursier îmi dovedesc sărăcia.

Gărzile elveţiene, paznicii aurului, înşişi marii maeştri

ai Moralei scandează în cor :

– Virtutea e mai ieftină! –

 

Leu caută gazelă (Poeme de Séptimo Alba),

Traducere de Alexandra GĂlan

 

Fulgencio MARTINEZ LÓPEZ s-a născut la Murcia, în 1960. Este licenţiat în Filozofie şi Litere la Universidad Autónoma din Madrid şi predă filozofie la un liceu din Murcia. A publicat pînă acum cinci cărţi de poezie: Trisagio, Editura Regional, Murcia, 1986, La docta ignorancia Ayto de Alcantarilla, 1989, Libro del Esplendor, Ediciones Bonet Sichar, Valencia, 1996, Nueve para Alfeo, Nausícaä-Micromedia, Murcia, 2002, Cosas que quedaron en la sombra, Nausícaä, Colección „La Rosa Profunda“, 2006, León busca gacela (Poemas de Septimo Alba), în curs de tipărire, Editorial Renacimiento, Sevilla.

Are numeroase poeme incluse în antologii şi colaborează, cu articole, în ziarul La Verdad, din Murcia.

Conduce revista literară Ágora şi Asociaţia Culturală „Taller de Arte Gramático“.

În 2007, a obţinut Premiul pentru Cea mai bună carte de poezie publicată în Murcia, cu Cosas que quedaron en la sombra.