OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Generator

Ciucurii rosii m-au aparat de intruziunile vesniciei
(rareori accept vizibilitatea)
pentru ca acolo se produce totusi conul-cochilie
dintre cilii lui lichizi el arunca in cercuri omuletii acestia unul cite unul
peste toate suprafata se umfla ca un trunchi fara coloana
din spatiul de sub barbie apar toate aceste omizi
se intelege instantaneu evacuarea interioara
procesul e deosebit de intens
keep him high
keep it high

Peste tot omul acesta cu craniul transparent traieste propria fecundare
(o serie de spermatozoizi uriasi trec prin emisfera lui dreapta si altele)
sint si trei papusele se inclina in dreapta in stinga si zic ta ta ta
hai sa te aparam
femeia cauta in ritmul miinilor mele nenumarate
odata cu ele loveste si ea marea clapa aurie din capul meu
conul-cochilie emite in cercuri apoi o mica testoasa se roteste si ea nu stie nimic
sint si eu o voce prietenoasa
ma uit mai departe
pe cind baiatului-cavaler ii vad doar o sprinceana
si parul lui ca o creasta
e tot omul acesta si el omul cu craniul transparent
(vocea dumneavoastra are inflexiuni abisale)
seamana cu cei doi care ucideau numai pe muzica de tango
(numai eu ii stiu

si eu sint o fiinta uriasa
exista barbatii acestia care vorbesc ca femeile
exista sirul femeilor cu tonalitatile cele mai grave
asadar totul se petrece si la nivelul gitului)
Conul-cochilie are buzele-nchise acum
ofteaza pentru somn ii vine sa plinga acolo
ii vine si pentru ca dintii metalici vazuti de copii si alte memorabile prelungiri ale groazei
sau orice altceva de atunci
atrage orice altceva de acum
Cele trei papusele fac asa din stinga in dreapta
poate sint niste chinezoaice minuscule
poate sint niste spirite niste mici vrajitoare
oricum sint trei si am ris de ele
desi nu e de ris

ele fac doar ta ta ta
Fara teama sint gata: sa pluteasca banca sa pluteasca
accept oricind un topor urias drept in piept
indragostirea e un proces general si pina trece pauza vorbesc cu tine
iti spun planteaza o floare rosie in olita aceasta alba
o crestem pina nu mai putem sintem doar noi
sa nu mai vad vreo fata de om
(unii se mincau demult dar acum e altfel)
am fost incintat sa te cunosc
il ascult pentru tine pe el
(imi vine sa-i spun bai faptura esti si tu hermafrodit iremediabil)
el cinta in continuare povesti in limba engleza
e vorba despre incredere despre imunitate
imi place sa-ti arunc mingea de foc (multumiri prietenei Adela)

acum trebuie sa inchid camasa de matase (desi lipseste un nasture)
daca nu lupul acesta inalt ma trinteste pe pat
si pe mine nu ma intereseaza decit momentele astea initiale
pentru ca apoi incepe cu totul altceva

sus in dreapta nu e mina divina
e un sac din care cad margele
il dezleg ta ta ta
Asta e doar eu mai mare

Florin Balotescu

48 de minute in Neamul Moliilor
(fragmente)

Mi-e somn, molia ii spune moliei
Bucura-te de alcoolul ce-l ai in fata, molia ii spuse moliei
Ridica-ti ochii de la pintecele moliei mama
ii spuse molia-profet,
dar daca astepti ceva sa mai miste in pintecele adormite,
atunci construieste-ti o biserica,
iar daca simti ca pintecele moliei mama
au fost cindva in tristete, chiar si pentru un singur moment,
atunci pleaca
si in urma ta lasa Neamul Moliilor
arzind.
*
Nu sint cazut in vreo pozitie pe care
sa-mi doresc sa ti-o descriu, dar
Marcelus, frate de plus,
dormeam singur si ma imbratisam –
si imbratisindu-ma,
nu era nici un trup pentru rasuflarea
noastra, daramite suflet.

Marcelus de plus, acum de sanatatea trupului
depinde totul.
Camera inalta, intunecoasa
fereastra mica, zavorita
canapeaua din plus excitant,
si tacerea ta, imi amortesc carnea
si imi surpa oasele. Nici o adiere si
nici macar vreun miros n-au printre ele

Asa ca am hranit moliile, am luminat incaperile
chiar si in hol unde ar intra la fix o vitrina,
unde arde un bec cu care te astept si cu sarea
intr-un borcan,
sa ne bucuram ca tacerile sint vii sa
ne bucuram la inmormintarea prietenilor nostri
Raul Huluban

sfara titlut
Telefonul suna intotdeauna la fara un sfert, atunci cind maninci cirese la cinematograf, viermii stralucesc in intuneric iar tu simti sub limba un gust de cafea atunci cind saruti microfonul si se aude un zgomot ca ploaia care te inteapa pe ceafa… pestii inoata in chiuveta de la bucatarie raspindind un abur verzui pe retina ta trec dimineata colonii de melci care lasa in urma lor o dira fina ca o fisie de aluminiu si tu iti dezlipesti usor miinile de pe umbrela… in baltoaca din fata casei s-a scufundat un vapor de hirtie, hirtia are patratele de matematica pe care cindva o fata nota cu creion chimic cite o liniuta pentru fiecare musca ce se prabusea pe parchet…

…. ai ajuns in satul unde casute de melci zac in paragina si stau sa se prabuseasca acum te doare fiecare respiratie si trebuie sa te opresti, dar mergi incontinuu urmaresti linia si te uiti prin iarba dupa paiul roz pe care l-a aruncat el aseara, iar durerea ta se sparge in milioane de bucati ca un pahar pe care il arunci de la etajul 119. Ajungi in fata unei vitrine si numeri bulinele de pe rochia manechinului, trebuie sa-ti iasa neaparat un numar par, altfel ti se va intimpla o nenorocire.
in stomacul tau se afla un carusel, incerci sa-ti inchipui asta, ametesti, iti povestea o tanti cu coc care vindea bilete de tramvai intr-o ghereta argintie. Si tu te gindeai sa urci in tramvai si sa nu mai cobori niciodata, sa te lasi purtat pe sine si sa vezi prin geam aceleasi locuri cum se coloreaza si se intuneca la diferitele ore ale zilei.

Acum te string adidasii si prin gura deschisa ti-a intrat un fluture. il simti cum coboara prin tine ca pe un tobogan, cum aluneca lent spre stomac si incepe sa dea din aripi. Bei suc ca sa-l ineci, filfiitul tau te enerveaza, bei pina cind simti ca prin tine pluteste un fluture cu aripile imbibate de coca-cola. Brusc ti se face mila, nu vrei ca stomacul tau sa devina cimitir de fluturi, incepi sa tusesti ca sa-l elimini, la un moment dat scoti printre dinti bucatele de aripi, intr-un final reusesti sa scuipi in farfurie corpul sau maroniu, acum in farfuria ta se afla bucati de fluture, incepi sa le lipesti unele de altele ca pe un puzzle. Cind e gata, il usuci cu föhnul si sufli asupra lui ca sa-i dai viata. Fluturele nu vrea sa se ridice de pe farfurie si atunci iti dai seama ca nu va mai zbura niciodata. Tu l-ai omorit, inecat in coca-cola, asa ca faci o cruciulita din lemn de chibrit pe care o inghiti cu apa, ca pe un medicament. La sfirsit inghiti citeva papadii, ca sa ajunga pe mormintul fluturelui.
in tot acest timp, la celalalt capat al firului, cineva isi tine respiratia.
Elise Wilk