OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cînd vorbesc despre artă, marea majoritate a oamenilor se gîndesc, de fapt, la pictură. Împreună cu sculptura şi arhitectura, aceasta este considerată, de-a lungul istoriei, prin convenţie, artă majoră. Discursurile de tip paragone nu fac decît să întărească ideea ierarhiilor în cadrul manifestărilor artistice. Miniatura, orfevrăria, broderia, aşa-zisele arte ale focului (al sticlei, ceramicii etc.), nu sînt însă cu nimic mai prejos, din punctul de vedere al posibilităţilor de exprimare. În cazul excelenţei, artele minore reprezintă medii ideale de manifestare. Fiind obişnuiţi să luăm contact cu acestea în special prin intermediul aplicaţiilor decorativ-utilitare, putem fi dezorientaţi într-o expoziţie ori într-un atelier în care ni se dezvăluie ca atare.

 

În rîndurile de mai jos, ne vom referi la o astfel de expoziţie, de texturi, colaj şi obiect, care a avut loc la Galeria Simeza, între 10 şi 20 februarie 2010. Artistele, Olga Birman Sabău şi Claudia Viorica Muşat, sînt cadre universitare la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Catedra de Arte Textile şi membre ale Uniunii Artiştilor Plastici din România. Asocierea în cadrul expoziţiei menţionate stă sub semnul complementarităţii. Avem de-a face cu dialoguri vizuale între texturi, la nivelul individual al lucrărilor, dar şi între acestea, dispuse pe simeze într-un sistem ritmic aflat la limita instalaţiei (ca gen artistic). Suprafeţele vibrate se întrepătrund cu obiectele tridimensionale, remodelînd spaţiul după nişte legi de compoziţie proprii. Relaţiile între culori, volume şi reliefuri includ lumina ca variabilă. Modul în care aceasta este absorbită de diversele materiale şi texturi fac lucrările unice, în funcţie de unghi şi iluminare.

Stăm de vorbă cu Claudia Viorica Muşat, care ne introduce în discretul univers al expoziţiei şi, mai departe, al artei textile. „Faptul că împart cu Olga Birman Sabău această sală de expoziţie este o consecinţă cumva firească a biografiilor noastre artistice. Ne cunoaştem de peste două decenii din mediul profesional în care am activat. Am devenit în 1990 colege de catedră la Universitatea Naţională de Arte, dumneaei venind de la Muzeul Naţional de Artă al României, unde conducea secţia de restaurare textilă, eu din industria (de asemenea) textilă, unde eram creator (de modele). Avem şi un atelier comun. Modul în care lucrăm este diferit, poate chiar contrar, dar considerăm că lucrările noastre pot trăi împreună şi se pot pune în valoare reciproc.

Am mai lucrat anterior cu gogoşile de mătase. În 1998 am fost prezentă la o bienală de dantelă de la Bruxelles, desfăşurată sub patronajul reginei Fabiola (Fernanda María de las Victorias Antonia Adelaida de Mora y Aragón). Chiar am fost nominalizată pentru un premiu, dar nu am avut noroc… Oricum, experienţa acumulată atunci a fost interesantă, pornind de la îndeplinirea formalităţilor de participare şi pînă la rezolvarea problemelor de asigurare a lucrărilor expuse. Am mai realizat, de atunci, o serie de ţesături din gogoşi, fără a mă opri sau a insista însă pe acest tip de materie primă.

Lucrări semnate de Olga Birman Sabău şi Claudia Viorica Muşat au fost achiziţionate, pînă în prezent, de muzee şi galerii precum: Northon Priory Museum, Bebington Gallery (Marea Britanie), Szombathely (Ungaria), Lódê Museum (Polonia), Muzeul Vasile Pârvan din Bîrlad şi Muzeul de Artă Contemporană din Tulcea. Ar fi interesantă, pentru început, o galerie specializată pe acest tip de artă, în România. N-ar fi exclus ca un astfel de demers managerial să aibă şi succes financiar.