OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Din sumarul foarte variat al ultimului numar din decembrie al prestigiosului saptaminal britanic se detaseaza sectiunea de analize pe teme politice, ilustrata de un incisiv articol semnat de Abraham Brumberg, Dishonoured society, pe marginea cartii lui Paul Klebnikov (aparuta la sfirsitul anului trecut, la Harcourt Brace), despre unul dintre mogulii presei din Rusia, Boris Berezovsky. Pornind de la radiografia intransigenta facuta de Klebnikov, in Godfather of the Kremlin, societatii ruse din zilele noastre, Brumberg pune in discutie factorii economici si politici deopotriva care au favorizat degradarea vietii sociale in fosta URSS, coruptia, ascensiunea structurilor mafiote – cu complicitatea celor mai importanti functionari guvernamentali.

Aparitia antologiei de poezie scotiana, The New Penguin Book of Scottish Verse, alcatuita de Robert Crawford si Mick Imlah, ii ofera criticului Alastair Fowler prilejul unui nuantat comentariu despre evolutia poeziei scotiene, in conditiile in care existenta unei traditii poetice scotiene a fost adeseori pusa sub semnul intrebarii. Reeditarea poemelor lui Sir Walter Ralegh, la Cornell University Press, in ingrijirea lui Michael Rudick, este punctul de pornire al unui amplu eseu de Peter Beal, In Search of Sir Walter, care spulbera prejudecata lipsei de interes fata de literatura secolelor XVI-XVII. Unicitatea acestei editii, o „editie istorica“ si nu o simpla editie critica, vine din modul in care antologatorul a grupat poemele lui Ralegh, in secvente de sase categorii, in functie de natura „materialitatii lor textuale“: „Poeme atribuite, aparute in volume tiparite, 1576-1602“, „Poeme atribuite din manuscrise, cca. 1580-1602“ etc. Optiunea editorului scoate astfel in evidenta importanta „textelor materiale“, cu alte cuvinte a formei fizice si a documentelor (in special manuscrise) sub care poemele au fost transmise multa vreme, precum si interesul cercetatorului pentru conditiile sociale care au influentat sau chiar au determinat, in unele situatii, scrierea acestor poeme.
Joseph Rykwert pune sub semnul intrebarii valabilitatea structurii culturale concepute de Jakob Burckhardt in 1860, in celebra sa carte, Cultura Renasterii in Italia. In opinia lui Rykwert, „raspunzator“ pentru generalizarea termenului francez, la renaissance, este Jules Michelet. Una dintre cele mai percutante observatii facute de Rykwert se refera la o majora schimbare de accent, in cele mai recente studii consacrate Renasterii, de la problematica individului, prioritara in viziunea lui Burckhardt, la cea a grupurilor sociale. Comentatorii contemporani prefera sa abordeze problematica individului intr-un context mai larg, care include viata sociala, politica si economica din acea perioada. (C.M.)