OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul „Andrei Muresanu“, Sfintu Gheorghe
David’s Boutique
Text si regie: Radu Afrim
Scenografia: Wegroszta László
Coregrafia: Fatma Mohamed
Cu: Dávid Kozma, Romulus Chiciuc, Clara Flores, Fatma Mohamed, Florin Vidamski, Daniel Rizea, Nicholas Steiner, Tiberiu Tudoran


Comicul postmodern din spectacolele lui Radu Afrim e o infuzie de adrenalina livresca. Regizorul, intr-o maniera cu totul personala de lectura si scriitura – mai degraba rescriere apdatata –, jongleaza cu potentialul expresiv al sintagmelor si rimelor inedit suprapuse. Interpreteaza textele prin aglutinare de cuvinte si sensuri aparent fara nici o logica, insa extrem de firesti in contextul in care sint prelucrate inteligent si elastic (budistul care se trage cu Cioran de ciorap in Kinky ZoOne, optzecismul la care se face referire in Trei surori etc.). Semantic, atunci cind e cazul, Afrim decongeleaza si insurubeaza liber clisee lingvistice si tipare discursive uzate, incadrate deja in anumite module fixe de receptare, conferindu-le un plus de dinamism si redefinindu-le dintr-o perspectiva fresh, tocmai pentru a le proba validitatea. Acest concept de text in miscare, predispus la multiple conversii de semnificatii si apropieri fonetice laxe, favorizeaza spectacolele tonice pe care Afrim le propune.
David’s Boutique este o piesa creata special pentru actorii Teatrului „Andrei Muresanu“, cu care regizorul a mai lucrat Alge. Bernarda’s House Remix si Trei surori, imaginind acum roluri pliate perfect pe structura si potentialul fiecaruia.

Personajele poarta in mare parte numele actorilor, extrem de vii si de antrenanti in fiecare scena, intr-un tip de asumare directa si frusta, folosit din ce in ce mai mult ca formula de constructie in spectacole. Acrosarea prin care publicul e captat presupune implicit anularea distantei atit pentru cei care joaca, relaxat si dezinvolt, cit si pentru spectatorii aflati pe scena. In buticul rosu al lui David, luminat vesel cu beculete (decorul conceput de Wegroszta László reia spatial tridimensionalitatea scenei), se aduna zilnic locuitorii unui oras in care traditionalismul convietuieste cu noul consumism fast-food, invadat de produse mc. Aici se intilnesc „italianul“ Romica (magnetismul comic al lui Romulus Chiciuc e probat mai ales prin moaca sugestiva si prin timbrul de pustan cu care accentueaza silaba finala a cuvintelor), inscris in catastif pentru tigarelele luate pe datorie, fratii Pop, cu motoreta lor cu atas din ’69 (interactivitatea e dozata adecvat de Florin Vidamski si Daniel Rizea, fara sa fie deloc supralicitata). Ei sint vrajiti (nu intimplator una dintre replicile repetate este: „mai lasa vraja!“) de apetisanta Cirasela (jocul Clarei Flores e lipsit de orice inhibitii), fascinati de misterioasa Kashka (Fatma Mohamed) si pusi in dificultate de copilul din flori (Nicholas Steiner, natural si vioi). Fiecare actor, deconstruind conventii, da dovada de o excelenta promptitudine in reactii.

Decorul este un algoritm al imagisticii spectacolelor anterioare, o camera „ascunsa“ cu surprize ready-made, un design interior stratificat, cu etajari intercalate din montarile lui Afrim. Elementele sint marci stilistice ale carcasei ludice afrimiene, un fel de memorie artizanala mobila, de sertarase autoreferentiale – borcanasul cu dulceata (aluzie la Trei surori), portocala (Alge..., Trei surori), girafa (arde la final in Alge...), afisul suspendat (Alege...), telefonul si discurile (Kinky ZoOne). Afrim selecteaza hit-uri best of Sfintu Gheorghe &Bucuresti intr-un mixaj cu inflexiuni telenovelistice – copilul din flori – si de musical. Se danseaza (coregrafia Fatmei Mohamed are un ritm foarte bine sustinut atit in scenele de ansamblu, cit si in duo-urile lasciv erotice) si se cinta pe song-uri marca inregistrata din anii ’60 – Margareta Pizlaru, Gigi Marga, Lucky Marinescu – ca intr-un show de varietati de revelion.
Spectacolul mizeaza pe acest corpus de citate care nu sint niciodata ilustrative, ci, dimpotriva, extrem de flexibile, conectate la un ansamblu de referinte retro si postmoderne.
In concluzie, David’s Boutique e un spectacol giumbuslucar, cu amprenta trepidatiilor ludice specifice lui Afrim.