OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Inainte de a merge sa-l voteze pe Putin, multi dintre rusii intervievati de presa internationala au declarat ca joaca pe mina lui fiindca vor altceva. Sau pentru ca e tinar si energic. Sau pentru ca le inspira incredere. Oricum, Putin nu si-a facut clip electoral de televiziune, nu s-a ambalat impotriva contracandidatilor sai, construindu-si o foarte credibila imagine de presedinte interimar care n-are timp de dispute si de farduri de campanie, ocupat fiind cu treburile curente ale Rusiei.

In timpul campaniei, Putin n-a aparut decit la emisiunile de stiri ale televiziunii publice, si asta din cauza ca facea ceva, nu fiindca trebuia sa fie vazut. Ca trebuia sa fie vazut facind ceva, asta tine si de arta celor care i-au dirijat campania electorala, dar si de capacitatea lui de a interpreta convingator acest rol.
Totusi Vladimir Putin nu mi se pare un simplu produs al unei serii de exceptii care a inceput cu spectaculoasa renuntare la presedintie a lui Eltin, urmata de interimatul asigurat de Putin. Si chiar daca in campanie el s-a adresat altfel alegatorilor, tinarul presedinte rus n-a interpretat o partitura noua si nici n-a mizat pe date personale care sa-l impuna drept altceva in ochii alegatorilor.
Putin a slujit Rusia in KGB, in prima tinerete, apoi a intrat in administratia Kremlinului, iar imediat ce a devenit presedinte interimar a facut din rezolvarea problemei cecene o chestiune in care s-a implicat personal. Toate acestea sint garantii si pentru un candidat care ar fi provenit din vechea garda si care ar fi putut deveni nr. 1 si in Uniunea Sovietica.

Putin e un tinar batrin. Adica o persoana care vine cu atuul tineretii dupa ce a trecut prin toate fazele aducatoare de respectabilitate in rindul alegatorilor. In Uniunea Sovietica insa un candidat de tip Putin n-ar fi putut aparea din simplul motiv al gerontocratiei soldate cu citeva morti de virsta pina sa se ajunga la solutia tinarului Gorbaciov. Comunistul Mihail Sergheevici Gorbacio v e considerat astazi un fel de tatuc al pierzaniei marii puteri pe care o avea Rusia. Incolorul Putin, un fel de tehnocrat al puterii, a avut grija sa precizeze ca Rusia va fi, extern, mai flexibila ca inainte, dar si mult mai atenta fata de interesele ei in lume, interese pe care se va preocupa sa le promoveze mai mult ca inainte. Acelasi Putin le-a dat de inteles si alegatorilor care mizeaza pe comunism ca acest regim n-a avut numai pacate, dimpotriva chiar, comunismul a avut si partile sale bune, care nu trebuie uitate.
Noul presedinte al Rusiei nu are insa economic prea multe motive sa spuna ca tara sa va incepe o viata noua. El poate sa le ofere, totusi, alegatorilor satisfactii pasagere, din categoria celor care ar trebui sa intereseze si Romania.

Daca prin Putin Rusia isi reaminteste de vocatia ei de putere care trebuie sa-si recistige puterea, atunci tarile care n-au intrat in NATO, dintre cele care au facut parte din sfera de putere a fostei Uniuni Sovietice, ar putea deveni obiect de negociere a Rusiei cu Vestul. Si chiar daca puterea actuala de la Bucuresti mizeaza exclusiv pe cartea Vestului, exista in opozitie semnale care vad in oferta Rusiei daca nu o alternativa, cel putin o posibilitate de coabitare de tip Romania in scenariu gri, adica o Romanie incapabila sa intre in Uniunea Europeana, incapabila sa intre in NATO si care totusi are nevoie de un aliat puternic. Din acest punct de vedere, Rusia lui Putin nu mi se pare cea mai sigura combinatie pentru Romania, ca sa nu spun ca ar putea fi o afacere proasta. O Romanie aflata in cartile Occidentului poate fi un partener economic al Rusiei. Romania care mizeaza pe fire rosii sau pe liderii de la Klemlin e posibil sa-si rateze chiar si sansa unei relatii normale cu Rusia, de vreme ce i se preda neconditionat. Or, noul presedinte al Rusiei are nevoie de asemenea victorii deoarece, pina una, alta, el nu poate face minuni pentru a ridica nivelul de trai al rusilor care l-au votat.