OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Tipografic sau nu, tac. Numai ca imi dau seama ca trebuie sa folosesc niste cuvinte ca sa pot sa fac ce-am zis, adica sa tac.
Trecind prin veacul incilcit, ramine posibilitatea de a vedea ca, desi istorie, politica, cultura si alte minuni vor sa-l separe pe om de om, ca si pe om de animale si de plante, totul sta pe om. Daca acum spun si numele, textul ar putea sa fie terminat.
Dupa ce in 1961 Theodor Adorno a scris o carte cu incredibilul titlu Dialectica negativa, am avut sansa sa-mi iau buletinul de identitate in anul in care puscariile s-au eliberat. Atunci, dupa mai mult de 400 de lucrari euro care purtau titlul Minima moralia, am vazut o lume zburdind pe o simpla schimbare, intr-o lume perfect inchisa.

Am ajuns student. Timpul a trecut. Dupa Nicolae Balota, ex-puscarias care a avut un singur an de exercitiu universitar si i-am fost student, dupa intilnirea inter-contra-avangarde cu Matei Calinescu (Berlin-restaurant-puschea), am crezut ca eram rimbauldian, ca am facut si gata.
Dupa atit exercitiu stiintific in cultul masuratorilor, am aflat ca singura precizie care ne-a ramas se numeste intimplare. Intimplarea: am vazut visatoria pozitiva. Acum pronunt: Ov.S. Crohmalniceanu.
E ca si cum as vrea sa vorbesc. Intotdeauna am cautat sprijin pentru propozitia Minoritatea absoluta se numeste barbat. Cu pipae cu fler. Si inca o expresie a ceva greu de vazut si care e la indemina oricui: a inalta capul.
La comemorarea de la Muzeul Literaturii* am participat cu propozitia Domnul OvSeC s-a ocupat de o generatie stiind ceea ce avea ea sa-i dea lui.
Aceasta ultima Europa dubu ics, prea plina de reconversii, a fost salvata, in ciuda desteptilor ei, de citiva barbati. Ovid S. e unul din ei. Pentru ca adevarata prezenta in lume sta in puterea de a fi inchis in actiune. Asta inseamna ca te poti bucura de dreptul de a fi slab sau chiar muritor, in timp ce actiunea ta ramine.

Pe scurt: sa-ti incepi viata pe formativ-formatie, inginer, sa cunosti de tinar balansul puternic-circumstanta, sa cistigi simtul puterii, si anume sa te dai circumstantei (cind circumstanta e diferita de tine), rezulta ca ai puterea sa traiesti Celan si Iova (space oddities) si, intr-o lume care se autorigidizeaza, iti practici tu cite conversiuni vrei si nu pentru tine. Ca si cum, science fiction writer fiind, ai vrea numai sa vezi ca lumea isi pastreaza elasticitatea. Profesorul s-a ocupat de literatura vesnic necunoscuta, din moment ce istoric-geografic nu putem localiza o constiinta de sine, in sensul ca nu stim ce e mai mare: prinderea intre razboaie mondiale sau prinderea necuprinsa (Cioran) care se numea Romania Mare. Numai cu aceasta preocupare, deja aveam euro-respirare. Oricine ar fi ramas in punctul asta. Dar acest lucru ultracentral (greu de vazut) ca cineva sa poata, subsecvent baleierii literaturii Romaniei celei mai Mari, sa aiba asa pofta de o literatura noua, de tineri – cam asa arata fapta.
Si-acum chiar as vrea sa nu mai spun nimic.
––––––––
*Vineri 5 mai a avut loc la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti o intilnire de comemorare a lui Ovid S. Crohmalniceanu.