Tîrgul de Carte de la Torino, Lingotto Fiere

8-12 mai 2008

Autor: Corina PETROFF | Categoria: Internaţional | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Pe fondul unor schimbări politice marcate de începerea celui de-al patrulea mandat al lui Silvio Berlusconi în calitate de şef al Guvernului italian, un personaj acuzat de corupţie, colaborare cu Mafia, evaziune fiscală, finanţări ilicite ale unor grupări politice, mărturie mincinoasă etc., a fost inaugurată pe 8 mai cea de-a XXI-a ediţie a Tîrgului de Carte de la Torino.

Premiera absolută din acest an a constituit-o prezenţa preşedintelui Italiei, Giorgio Napolitano, care s-a văzut implicat în vîrtejul polemicii dezlănţuite de alegerea Israelului ca invitat de onoare, în urma presiunilor făcute de ambasada acestui stat şi de alte organizaţii evreieşti care au vrut să aducă în atenţia publicului, şi pe acestă cale, sărbătorirea a 60 de ani de la proclamarea statului israelian.

Iniţial, aşa cum prevedea un document semnat de către Ronaldo Picchioni, secretar general al Fundaţiei pentru Carte, Muzică şi Cultură, la încheierea Tîrgului de Carte de la Cairo (23 ianuarie-4 februarie 2008), unde Italia fusese invitata de onoare, Tîrgul de la Torino urma să aibă ca tematică principală opera scriitorului Ibn Dawoud al Asfahani şi, prin urmare, oaspetele de onoare urma a fi Egiptul.

Împotriva noii decizii s-au pronunţat scriitorii palestinieni, iordanieni şi arabi. Glasul cel mai autoritar a fost cel al elveţianului de origine egipteană Tariq Ramadan, filosof şi islamist, cu o bogată activitate universitară în Elveţia, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, consilier al Guvernului Britanic în materie de extremism islamic, nepotul lui Hasan al-Banna, fondatorul organizaţiei „Fraţii musulmani“ şi fiul lui Said Ramadan, fondatorul grupării Hamas. Protestele au venit şi din partea multor intelectuali italieni de stînga care au subliniat efectele nefaste pe care le-a avut pentru Italia alianţa strategică cu Israelul.

Spiritele deja înflăcărate de către contramanifestanţii de la Torino, care în data de 1 mai au ars în stradă două drapele ale Israelului şi unul al Statelor Unite ale Americii, s-au aprins şi mai tare în urma deciziei Universităţii din Torino de a găzdui în zilele de 5-6 mai un ciclu de conferinţe pe tema „Democraţiile occidentale şi epurarea etnică din Palestina“. Prompt, rectorul Universităţii din capitala Piemontului, Ezio Pellizzetti, i-a apărat pe participanţi, afirmînd că mulţi sînt „profesori universitari, cu o faimă solidă în ceea ce priveşte onestitatea intelectuală şi corectitudinea ştiinţifică“.

De altfel, pe 4 februarie, ziarul La stampa publicase articolul filosofului Gianni Vattimo, De ce boicotez Israelul, din care citez aici cîteva pasaje: „Cine boicotează nu vrea cîtuşi de puţin să-i împiedice pe scriitorii evrei să vorbească şi să fie ascultaţi. Vrea ca ei să nu vină în calitate de reprezentanţi oficiali ai unui Stat care sărbătoreşte aniversarea a 60 de ani de viaţă prin blocajul din Gaza, transformarea palestinienilor într-o miriadă de zone izolate unele de celelalte [...], o politică de continuă expansiune a coloniilor care poate fi înţeleasă doar ca un adevărat proces de epurare etnică. Acest Stat, şi nu marea cultură israeliană de ieri şi de astăzi (Picchioni şi Ferrero1 s-au gîndit oare să-i invite la Tîrg pe Noam Chomsky sau pe Edgar Morin?), este cel pe care Tîrgul şi-l propune să-l prezinte în mod solemn vizitatorilor săi, oferindu-le o punere în scenă clar propagandistică, evident pusă la punct împreună cu guvernul Olmert. [...] Un cercetător israeliano-american, Norman G. Finkelstein, a scris despre exploatarea ruşinoasă a Shoah-ului o carte intitulată sugestiv Industria Holocaustului [...]. Tocmai respectul pentru victimele acelei exterminări ar trebui să interzică utilizarea memoriei lor pentru a justifica actuala politică israeliană de lichidare a palestinienilor. Nici unul dintre «boicotatori» nu neagă Israelului dreptul la existenţă. Un drept legiferat de comunitatea internaţionlă în 1948; chiar de ONU, ale cărei avertizări şi hotărîri Israelul nu a făcut altceva, de-a lungul anilor, decît să le ignore cu aroganţă.“

Prin comparaţie, argumentele aduse în favoarea Israelului de către alţi intelectuali italieni, precum Claudio Magris şi Erri de Luca, par inconsistente. Profesorul din Trieste minimalizează importanţa acestei schimbări de decizie: „Un proverb vienez spune că unele lucruri nu trebuie nici măcar ignorate, pentru că a le ignora este deja prea mult. A discuta despre ele, chiar respingîndu-le, contribuie la faptul de a le da consistenţă şi greutate [...]. Acesta este cazul penibilului circ împotriva invitaţiei de la Torino“. În schimb, cel de-al doilea, scriitorul napoletan, înţelege greşit mesajul boicotului, ca fiind de natură antisemită: „Să boicotezi cărţile Israelului: sub dictatura nazi-fascistă evreilor le era luat dreptul de a exercita public o meserie şi cel de exprimare. Aceste privaţiuni le pregăteau pe celelalte, pînă la trenurile plumbuite“.2

În afară, deci, de numărul mare de scriitori evrei, mulţi dintre ei afirmaţi pe piaţa italiană de carte, pe durata Tîrgului de Carte, la Muzeul Cinematografiei din Torino s-au putut viziona zece filme ale unor regizori reprezentativi ai filmului israelian.

Bazîndu-se pe întrebarea prinţului Mîşkin din Idiotul lui Dostoievski – „Frumuseţea va salva lumea?“ –, tema propusă la actuala ediţie a Tîrgului de la Torino a fost o afirmaţie plină de optimism (Ne va salva frumuseţea), ce atrage în acelaşi timp atenţia asupra necesităţii redefinirii unor concepte etico-estetice de bază, precum binele şi răul, frumosul şi urîtul.

Jocul opoziţiilor a făcut obiectul activităţilor organizate în cadrul laboratorului viitorului „Bookstock village“ şi dedicate celor mai tineri cititori, cărora li se adresa şi concursul „Playbook – o lume formată din cărţi“.

Unde ar fi fost mai bine pus în practică proiectul „Lingua madre“ dedicat limbilor materne, decît într-o ţară ca Italia, punct de confluenţă a atîtor civilizaţii încă din Antichitate, o ţară atît de divizată dialectal şi una dintre ţările Europei care se confruntă cel mai puternic cu problemele legate de imigraţie? În consecinţă, cu atît mai demnă de laudă mi s-a părut curajoasa iniţiativă de a înfiinţa (în mijlocul polemicilor stîrnite de nenumărate ori de imigranţii arabi acuzaţi adesea de terorism) o editură italiană de limbă arabă: Sharq /Gharb (Est/Vest). Dar să nu uităm că printre aceşti imigranţi se numără personalităţi relevante ale vieţii culturale şi politice italiene, precum scriitorul şi ziaristul algerian Amara Lakhous3 sau vicedirectorul cotidianului Corriere della Sera, egipteanul Magdi Allam4. Nu cu astfel de intelectuali se poate lăuda comunitatea românească, căci numele lui Sorin Stati, Alexandru Niculescu, Gheorghe Carageani sau Dinu Adameşteanu sînt cunoscute doar în restrînsele medii universitare.

În cadrul acestei secţiuni a fost prezent însă şi un român, Matei Mircea Butcovan cu cartea sa Allunaggio di un immigrato innamorato (Aselenizarea unui imigrant îndrăgostit), Editura Besa, 2006, o autobiografie romanţată în care sînt povestite peripeţiile sfîrşite tragic ale unui imigrant român ce se îndrăgosteşte de o tînără milaneză de familie bună, militantă în Lega Nord5.

Tot în 2006, Butcovan a publicat cartea de versuri Borgo Farfalla (Oraşul Fluture), Editura Eks&Tra, cu care a cîştigat a douăsprezecea ediţie a premiilor „Eks&Tra“, iar cu povestirea Terra mia ovvero Fragmente de lucruri vulgare ovvero Mulini sui fiumi di pace (Pămîntul meu sau Fragmente de lucruri vulgare sau Mori peste rîurile păcii) a obţinut premiul al doilea la concursul literar „La mia terra“. Scriitorul român a mai cîştigat premiul „Voci e idee migranti“ în 2003, iar anul trecut a primit premiul pentru jurnalism „Multietnicità e cultura“.

Creaţiile compatriotului nostru figurează în mai multe antologii (Sapori, incontri, fragranze, Cacit, 2005; San Nicola. Agiografia immaginaria. Dieci racconti di scrittori migranti, La Meridiana 2006; Il carro di pickipò, Ediesse 2006; The Poetry of Migrant Writers in Italy, Los Angeles, 2006; Ai confini del verso. Poesia della migrazione in italiano, Le Lettere, 2006; Nuovo Planetario Italiano. Antologia della letteratura italiana della migrazione, Città Aperta, 2006), reviste (Gînduri româneşti – Pensieri romeni, Milano, 2005; Spirit Românesc, 2007; Pagina Zero, martie/2005) şi site-uri on-line (El-Ghibli, Kumà, Sagarana).

La loc de cinste s-au aflat, de asemenea, cărţile antice şi ediţiile rare, invitînd vizitatorii la o comparaţie între nou şi vechi, între produsul de masă şi unicat, între editorii de elită şi cei cu priză la marele public, dar şi la un tur virtual al minunatei biblioteci a lui Federico da Montefeltro.

Artele vizuale şi designul au fost prezente la Tîrg graţie proiectului „Book Design Space“ susţinut de Torino World Design Capital.

De mult succes s-a bucurat degustarea de ciocolată Libro e cioccolato. L’angolo dei sensi (Cartea şi ciocolata. Colţul simţurilor) – deloc întîmplătoare, celebra gianduia fiind creaţia torinezilor –, care a îmbinat armonios seducerea gustului cu plăcerea lecturii.

Nu au fost uitaţi nici cei defavorizaţi de soartă (familiilor victimelor incendiului de la oţelăria ThyssenKrupp din Torino le-au fost destinate fondurile obţinute din vînzarea biletelor la spectacolul Col ferro e col fuoco) sau cei marginalizaţi (o serie de întîniri s-au desfăşurat la puşcăria din Saluzzo).

Pe măsura proiectelor propuse şi a numărului enorm de conferinţe, laboratoare, prezentări de carte, dialoguri cu cititorii, a fost şi organizarea: modalităţile de a ajunge la tîrg se aflau pe hărţi on-line ce luau în considerare toate combinaţiile posibile, informaţiile cu privire la diferitele evenimente se puteau primi gratuit pe celular, elevii beneficiau de intrare gratuită, biletele se puteau cumpăra inclusiv pe Internet, iar pe baza acestor bilete se pot acum obţine reduceri în toate librăriile care au susţinut programele promovate în cadrul Tîrgului.

–––––––––

1. Ernesto Ferrero, scriitor, eseist, colaborator al unor importante ziare italiene, director editorial al editurii Einaudi, laureat al premiului „Strega“.

2. Ambele argumentări se găsesc pe pagina web a lui Ernesto Ferreo: www.ernestoferrero.it.

3. Licenţiat În filozofie şi antropologie culturală, cîştigătorul a premiilor literare „Flaiano“ şi „Racalamare – Leonardo Sciascia“.

4. Licenţiat în sociologie, critic dur al fundamentalismului islamic şi deţinător al mai multor premii de jurnalism şi medalii: „Saint-Vincent“, „Dan David“, „Mass Media Award“ conferită de American Jewish Committee, Medalia Senatului Republicii Italiene ce i-a fost acordată de Centro Pio Manzù, „Ambrogino d'Oro“ a Primăriei din Milano.

5. Formaţiune politică naţionalistă ce se bucură de sprijin în nordul Italiei, condusă de Umberto Bossi, aliat politic al lui Berlusconi.

Recomanda articolul prin: