OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

A trecut si examenul de titularizare. Au fost prinsi profesori copiind si au fost exclusi din examen. Acesta pare sa fie singurul eveniment notabil pentru mass-media. in rest, se discuta mult mai putin despre nivelul profesorilor care s-au prezentat la titularizare si tot atit de vag despre putinatatea posturilor titularizabile scoase la concurs. Un absolvent de facultate, cu master, are putine optiuni sa faca o cariera didactica prodigioasa in invatamint – sau macar una onorabila. Sa presupunem ca a avut nota mare la licenta si a fost evaluat la superlativ in urma disertatiei de la master. Ei si? Pentru a obtine un post in invatamint se prezinta la concurs. in prezent, reglementarile scolare spun ca nu poti obtine un post didactic (de titular sau de suplinitor) daca nu dai concurs.
Examenul este de patru ore si se trece prin toata materia. La fiecare disciplina un subiect este de metodica. Limbajul in care se cere sa tratezi subiectele de metodica este greoi, nu-ti verifica abilitatile didactice. La disciplinele filologice ti se cere sa parcurgi cel putin 20 de autori si, de asemenea, gramatica trebuie stiuta in detaliu. Veti spune ca doar asa creste calitatea invatamintului romanesc. Aiurea!

Daca veti deschide site-urile cu rezultatele de la concursul din 16 iulie veti avea o prima surpriza: foarte multi profesori au note mici, sub cinci, si exista o puzderie care plutesc la nivelul notelor de 2 (doi) si de 3 (trei). Cum au trecut acei oameni prin facultate? Cine i-a promovat? De unde discrepanta imensa intre o nota de absolvire si o nota la acest examen? Cu siguranta, in facultate se fac foarte multe obiecte de studiu extrem de pompos denumite, dar materiile de baza sint superficial insusite. Dintr-o data, profesorul care se prezinta la examenul de titularizare isi da seama ca are goluri de informare la materii fundamentale. Urmeaza o munca sisifica in care isi completeaza informatiile obtinute in timpul facultatii. Se presupune ca data examenului il gaseste pe aspirantul la un post titularizabil in forma maxima, avind toata materia invatata si recapitulata. Ei, si?
Candidatul obtine, sa presupunem, o nota mare, este in primii zece in clasamentul la disciplina respectiva. Munca lui se risipeste in zadar. Posturile titularizabile pentru care poti opta sint proaste, departe de casa, la licee de periferie, la scoli generale (desi candidatul ar dori un post la liceu). Stringi din dinti si devii titular.

Iernile vor fi un cosmar – vei pleca de acasa cu o ora si jumatate mai devreme ca sa ajungi la scoala. Verile vor fi si ele ingrozitoare – autobuze supraaglomerate, mirosuri, sudoare, nervi, sudalme. Plafonarea pindeste de dupa colt, oricind te poti prabusi intelectual, iti poate pieri elanul. Asa ca titularizarea devine un examen asemanator panasului: ti-l pui la palarie si esti mindru ca l-ai promovat cu o nota peste noua, dar nu te poti bucura de acesta – titularizarea nimanui.
Aici e o mare problema a invatamintului romanesc: nu incurajeaza competentele pe masura priceperii, efortului si pregatirii pe care o dovedesti si la examenul de titularizare, si in timpul facultatii. invatamintul e sugrumat de pile, de miscari subterane de personal, de o vinzoleala agasanta in cautarea unui post mai bun. Sa presupunem, din nou, ca vrei o catedra la unul dintre primele zece licee din oras. Acolo sint doar catedre de suplinire si esti la mina directorului sa-ti dea continuitate, adica sa-ti prelungeasca de la an la an functionarea in cadrul acelui liceu. E o lupta de uzura, care te impiedica sa te canalizezi spre performanta. Inspectoratele scolare vor fi obiectivul cel mai des vizitat, audientele iti vor consuma din timp.

Se vorbeste de ani de zile despre necesitatea reformarii invatamintului. Si tot de ani de zile scoala romaneasca bate pasul pe loc. Activitatea didactica a fost, deseori, cimpul unor experimente hazardate si arena de batalie politica. Care mai de care, fiecare ministru s-a considerat cel mai bun, cel mai priceput. A inceput cite ceva si a lasat lucrurile de izbeliste. Sau n-a avut nici o viziune si a plutit la suprafata lucrurilor.
Daca in alte domenii se poate, in invatamint e mult mai greu de aplicat solutia individuala. Poti sa fii foarte bun si sa te pierzi intr-un mediu neperformant. Din acest motiv, parca ar fi nevoie sa se reevalueze in ce masura absolventii de top, cu un rezultat foarte bun la examenul de titularizare, pot face o cariera didactica multumitoare. in prezent, pare sa fie tot mai greu, daca nu imposibil.