OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un mare eveniment din istoria noastra recenta s-a consumat cu mare fast si cu tot protocolul traditiei bizantine, in aceste frumoase zile de toamna. Pe fondul multiplelor gilcevi si multilateralelor ciorovaieli, mai mult de forma decit de fond – de unde nu avem reale partide de dreapta si nici de stinga, ci doar o jalnica mixtura de fosti comunisti, fosti si actuali securisti si actuali si de viitor oportunisti, nici bunul Dumnezeu nu poate cere mai mult – intronarea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane este (ar putea fi, in lumea care functioneaza bine si viceversa) un moment de cumpana. Dincolo de semnificatia momentului, asezarea Prea Fericitului Daniel pe tronul patriarhal ar putea aduce un dram de speranta pentru a linisti lucrurile in Tara Romaneasca. in virtutea pozitiei sale de intiistatator al Bisericii Ortodoxe Romane, dar si prin posibilitatile de manevra pe care le confera un astfel de statut.

Daca Biserica Rasariteana a depins mereu de vointa bazileilor Bizantului, nici conducerea statelor desprinse din Vechiul Imperiu nu a putut fi indiferenta la ce se intimpla in tara. Sigur ca despartirea Statului de Biserica este o realitate in tarile cu democratie consolidata, dar nimeni si nimic nu poate opri pe acesti alesi ai lui Dumnezeu sa contribuie la pacea si bunastarea popoarelor lor. Inclusiv in Romania. Chiar daca destule voci guralive si dezacordate trompete ale societatii civile sint extrem de prezente pentru a minimaliza, eventual exclude, rolul Bisericii din societatea romaneasca. Departe de a exista pericolul unei „domnii a teocratiei“, cum clama un distins intelectual specializat in Plotin si Platon, bun polemist si publicist, dar fara „organ“ in a percepe, intus et in cuta, substanta credintei unui popor – sigur ca exista si Andreea Marin si Robert Turcescu, dar astea sint alte povesti –, Biserica Ortodoxa Romana, printr-o abila miscare, poate limpezi apele tulburi ale politicii momentului. Noul Patriarh, oricit de neangajat politic ar fi si este, poate impaca partile aflate in pagubosul conflict ce genereaza atitea nefericite dispute. incercind si fortind chiar o mediere intre presedinte si oamenii lui si primul ministru si cei din preajma sa, care sint la guvernare.

Solutia unui compromis politic pe termen scurt, pina la scadenta normala, a momentului alegerilor parlamentare si prezidentiale viitoare ar fi benefica pentru toata lumea. Si pentru partidele politice, ca sa-si evalueze si consolideze pozitiile, si pentru populatia Romaniei, satula de atitea lupte intestine. Un astfel de, macar, armistitiu, incetare temporara a focului etc. ar prinde bine mai ales pe plan extern, unde treburile directe ce privesc Romania, la Bruxelles, Strasbourg sau Washington sint atent monitorizate. „Pace in tara, pace in lume“, ar fi reluarea unei mai vechi initiative a unui sef de stat din Balcani. Si nici nu suna rau, macar in principiu. Astfel ca, dincolo de oribilul spectacol oferit de luni bune de intreg spectrul politic, angrenind oficialitati administrative, centrale si locale, dar si simplul cetatean, sa avem si niste alternative.

Obligat de conjunctura sa fie de o parte sau de alta a baricadei sau, cum se intimpla de multe ori, lehamisit de ce se intimpla, cetateanul de rind devine pur si simplu indiferent. Resemnat ca nu poate face nimic, resemnat ca ticalosii, unii sau altii, isi vor face mendrele in continuare, singura lui isprava ar fi sa stea, cu o vorba draga lui C. Noica, „laturis“. Si, eventual, sa „boicoteze istoria“, sa se strecoare pe sub ea. E bine, e raua E bine cu titlu individual sa poti sa eviti, ca individ, meandrele istoriei colective, e rau pentru colectivitate, azi, acum, cind depindem unii de altii, prin mii si mii de fire. Dincolo de NATO si UE, dincoace de Athos si Parintii Pustiei, PF Daniel are o sansa mare sa calmeze lucrurile, nu neaparat implicindu-se politic, ci sugerind calmarea spiritelor, oferind o masa pentru tratative si negocieri. Pe care nici presedintele, nici primul ministru nu o pot refuza, impactul si prestigiul BOR, ca institutie, fiind mult mai mare decit cel al ierarhilor care o conduc vremelnic.

Toata tevatura cu CNSAS-ul tesuta in jurul unor figuri marcante ale ortodoxiei romanesti nu aduce nici o limpezire. Nu devoalarea unui nume sau al altuia, subiecte grase de presa, dar atit, poate insanatosi viata noastra politica si sociala. Procesul Comunismuluia Ce s-a ales de ela A platit cineva pentru sutele de mii de morti si pentru milioanele de victime ale regimului comunista Cind alde Plesita &Co. sint bine mersi, cu pensii de zeci de milioane si-si rid in barba de Goma &Plesu, iar lustratia nu se poate face din cauza detaliilor si nuantelor – dl Daniel Daianu, fost ofiter DIE, va fi un fericit europarlamentar –, toate suvoaiele de cuvinte si dosare aruncate aiurea sint ineficiente pe termen scurt si fac rau pe termen lung.

Buna ideea dlui Presedinte Basescu, de a desfiinta gardurile dintre romani si romani. La propriu, in Piata Universitatii, dar mai ales la figurat, in Romania. Daca Traian Basescu bate palma cu adversarii sai de azi – nimic nu este imposibil – prin mijlocirea PF Patriarh Daniel, ar face un mare gest politic. Aici nu mai vorbim de simpatii sau antipatii, ci de acte politice cu semnificatii majore. Orice este posibil, orice gest pentru instaurarea unui climat mai bun in tara ar merita efortul. Trebuie doar initiativa, bune ginduri si multa diplomatie. Care de multe ori ne-au lipsit. Ar fi pacat sa ratam si un asemenea moment.