OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dati-mi voie sa incep informal, cu un preambul. incercind calea cea mai sintetica de a va raspunde la intrebari, mi-am aruncat ochii peste insemnari mai vechi legate de CNC, Legea Cinematografiei, Regulamentul de concurs si alte asemena teme. Si am constatat ca am peste zece folder-e in laptop-ul meu pe tema asta, peste o suta de documente scrise de mine, plus alte zeci pe care le-am citit. Una peste alta, am dovada materiala a unui nesabuit de mult timp alocat de mine acestor chestiuni, in ultimii ani. Iertati-ma daca va par egoist, dar, sincer, fiecarui tel pe lumea asta, oricit de inalt, merita sa-i aloci un timp rezonabil, in raport cu valoarea lui. Or, reformarea cinematografiei romane nu e tocmai cel mai inaltator tel pentru cineva creativ, daca pui lucrurile un pic in context.

Colegii si criticii de film stiu bine ca intre primele mele doua filme de lungmetraj sint pe cale sa treaca cinci ani. Din multe pricini, dar una dintre ele a fost si asta: am pierdut enorm de mult timp cu incercarile de reformare a sistemului si am ajuns acum sa nu mai am rabdare sa investesc energie in chestiunea asta, decit daca demersul e eficient, pragmatic si daca are sanse reale de a imbunatati ceva.
Prin urmare – desi cred ca problemele fundamentale din cinematografia noastra tin de mediocritate, provincialism, confuzie valorica, lipsa de viziune si de educatie –, am sa ma refer mai jos doar la chestiuni foarte punctuale si vulgare, daca vreti, legate de disfunctiile sistemului de selectie in concursurile CNC si de solutiile de imbunatatire.
Sint doua chestiuni mari care necesita imbunatatiri: criteriile de selectie a proiectelor si alegerea lectorilor si a juriilor.

1. Criteriile de selectie a proiectelor
In momentul de fata, in decizia de a finanta un proiect conteaza calitatea scenariului (50%), a regizorului (25%) si a producatorului (25%).
Primul lucru de facut ar fi ca aceasta pondere sa fie revizuita. Ponderea scenariului trebuie sa fie mult mai mare. Avantajul ar fi ca s-ar elimina scenarii mediocre trase in sus de sistemul discutabil de punctaj referitor la regizori si producatori. Dezavantajul ar fi ca o comisie de lectura corupta si incompetenta poate face praf orice concurs, in numele subiectivitatii artei.
Al doilea lucru de facut se refera la cuantificarile suplimentare ce se iau in calcul, privind regizorul si producatorul. Am propus acum doi ani un lucru de bun-simt si care nu avantaja sau dezavantaja pe nimeni in functie de virsta: sa aiba prioritate la finantare cei care au facut recent un film apreciat. Prioritate nu pentru restul vietii, ci doar pentru urmatorul film, consecutiv unuia de succes. Chestiunea a fost deturnata fundamental in momentul in care unii cineasti si-au dat seama ca prioritatea la finantare pe baza de competitivitate si rezultate recente nu-i avantajeaza. Solutia e foarte simpla, la fel ca si principiul: trebuie luat in calcul la concurs rezultatul ultimului film si nu al oricarui film din cariera – atit in privinta numarului de spectatori, cit si a rezultatelor de festival, atit in privinta producatorilor, cit si a regizorilor. Intrebarea este insa cum poti sa impui un asemenea criteriu selectiv, cita vreme ii dezavantajeaza pe multi cineasti aflati printre cei care trebuie sa decida ce se schimba si ce nu.

2. Alegerea juriilor
Am scris alegerea juriilor si nu criterii de alegere a juriilor, pentru ca, oricit am insistat toti anii astia, nu exista, practic, nici un fel de criterii de alegere a juratilor. Se propun niste asa-zise „personalitati culturale“ sau „profesionisti de marca“ – dar asta dupa viziunea personala a celui care propune. Chestiunea e mai delicata, cita vreme cineastii sint implicati aproape toti in fiecare concurs, ca aplicanti, iar cei care nu sint implicati nu vor sa fie in juriu, pentru ca filmeaza, scriu, au probleme personale sau pur si simplu n-au chef si rabdare sa citeasca zeci de scenarii si sa-i injure inevitabil toata lumea la sfirsit. Si asa se ajunge ca, adesea, juratii care trebuie sa decida sa fie mult mai nepriceputi, mai netalentati si mai neprofesionisti decit competitorii care se lasa judecati de ei. Solutii infailibile nu prea sint. S-ar ajunge la un juriu mai competent, fie daca in pozitia ministrului s-ar afla o persoana de mare gust, caracter, finete, cultura si probitate morala, care sa-si foloseasca bunul-simt ca unic criteriu de selectie a juratilor, fie daca am apela la straini. Exista personalitati (selectioneri de festival, scenaristi, etc), profesionisti ai lecturii – in zeci de SRL-uri specializate in citit scenarii, in Europa – si, tinind cont ca se impart milioane de euro intr-un concurs CNC, cheltuielile s-ar justifica. De fapt, n-ar fi deloc asa de complicat – doar ca cei care trag sforile in culise se vor opune mereu, cu toate mijloacele.

Totul depinde de vointa de a face o schimbare reala in cinematografie, dintr-o perspectiva culturala mai ampla. Momentan, cinematografia e inca impinzita de indivizi care n-au alte mijloace de a trai decent decit extorcarea de fonduri din bugetele de productie alocate de stat si care ar face orice ca sa continue sa le primeasca.