Sistemul
educaţional românesc o ţine tot într-un scandal. Şi, dacă motivul ar fi
diferenţa de opinii în privinţa modului în care sistemul poate fi reformat,
încă n-ar fi cu totul pierdută speranţa. Dar, văzînd reacţiile reprezentanţilor
MECT la observaţiile de bun-simţ ale unor profesori şi jurnalişti, nimic nu ne
îndreptăţeşte să fim optimişti. Aş spune chiar că, în ministerul condus de
Cristian Adomniţei, iresponsabilitatea şi, încă mai grav, imoralitatea sînt
atît de fireşti, încît a rosti cu voce tare adevărul despre farsa examenelor e
considerat un afront de neimaginat.
E foarte adevărat
că actualul ministru nu e singurul responsabil de dezastrul actual al
sistemului de învăţămînt. El încununează „eforturile“ depuse, de opt ani
încoace, de o pleiadă de miniştri cel puţin la fel de abulici şi dezorientaţi
ca el – Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea (depăşit de
situaţie după doar cîteva luni, a preferat să dea bir cu fugiţii şi să croiască
planuri grandioase, de la galerie însă, nu din teren), Mihail Hărdău.
Avînd
propriile idei despre ce şi cum ar trebui să arate şcoala românească, fiecare
dintre cei enumeraţi mai sus nu a făcut, prin deciziile luate în timpul
mandatului său, decît să adîncească criza, nicidecum să o rezolve. Puşi în faţa
succesivelor gafe ministeriale, ne-am spus, ori de cîte ori se încheia un
mandat, că mai rău de atît nu se poate. Dar schimbarea regilor, bucuria
nebunilor! Realitatea din teren ne-a demonstrat, de fiecare dată, că optimismul
nostru a fost deplasat. Aşa am mers din rău în mai rău, pentru a asista azi la
triumful absolut al contraperformanţei, la victoria deplină a imposturii. Cum
altfel am putea cataloga răspunsul stupefiant pe care conducerea Ministerului
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului l-a dat la acuzele formulate de unul
dintre profesorii care au corectat anul acesta la examenul de bacalaureat,
condamnînd „dezinformările grosolane“ pe care respectivul profesor le-ar fi
lansat în mass-media?
Lăsaţi orice
speranţă, voi ce intraţi...! MECT este incapabil – a dovedit-o în repetate
rînduri în ultimii opt ani – să rupă pisica, să-şi asume erorile şi să ia
măsuri radicale care să permită o reformă reală. Şi cînd vorbesc de reformă, nu
mă refer la programe şcolare noi sau la manuale noi – inutile, cîtă vreme modul
de evaluare compromite total bunele intenţii ale autorilor de programe şi de
manuale, cîtă vreme onor ministrul decide să posteze pe internet toate
variantele de subiecte (oare cui foloseşte o astfel de decizie?!), iar la clasă
profesorii lasă cu totul deoparte manualele (y compris programa şcolară) şi se
concentrează pe culegerile de subiecte gata rezolvate. Cine are de cîştigat din
asta? Elevii în nici un caz, pentru că se încurajează, pe faţă,
incorectitudinea, furtul, complicitatea vinovată. Reforma învăţămîntului
românesc a rămas, de ani de zile, doar la nivelul intenţiilor şi al
declaraţiilor; în fapt, singura reformă girată de ministerul lui Cristian
Adomniţei este cea a metodelor de copiere, care se perfecţionează permanent.
Vi se pare
revoltător că s-a copiat pe rupte la bacalaureat, că, în general, la examenele
din România se fură ca în codru? Responsabililor din ministerul educaţiei li se
pare absolut normal, de vreme ce nu frauda masivă de la examene îi deranjează,
ci îndrăzneala unui profesor de a denunţa mecanismele fraudei tolerate,
încurajate şi apărate (culmea!) tocmai de cei care ar trebui să o preîntîmpine.
Staţi liniştiţi şi nu vă faceţi griji! Ca în şansoneta lui Mistinguet, deşi
casa arde şi contele a murit, contesa e încredinţată că totul e în regulă!
Ministerul ne asigură că nu e nimic nefiresc în faptul că există lucrări
absolut identice, în învăţămîntul românesc regula e ca elevii să înveţe pe de
rost texte (mai mult sau mai puţin inepte) concepute de alţii. Nu de alta, dar
probabil că domnii şi doamnele din minister au procedat la fel, şi uite ce
departe au ajuns! Copiatul şi plagiatul sînt lecţiile de căpătîi pe care şcoala
românească le oferă celor din sistem. Dacă profesorii copiază – la examenele de
titularizare, de grad, la lucrările de doctorat (unele dintre ele jalnice
încropeli, care nu ar merita nici măcar o notă de trecere, darămite un titlu de
doctor!) –, de ce nu ar copia, la rîndul lor, elevii şi studenţii – la teze, la
examene, la licenţe? Cum şi cine să-i pedepsească pe elevii care recurg la
fiţuici, cînd în unele şcoli rezolvarea subiectelor se dictează de la catedră?
De ce să-i acuzăm pe elevi că fură, cînd un cadru didactic – şi mă gîndesc la
„eminenta“ profesoară şi autoare de manuale, Florina Rogalski –şi-a permis să plagieze în proporţie de 60%
lucrările altor autori, cu aerul că nu a comis nici o infracţiune?
Şi în această
lume, cea mai minunată dintre lumile posibile, cum vă permiteţi, domnule
profesor Gheorghe Rădulescu, să spuneţi că împăratul e gol?
Comentarii utilizatori
tot invatamantulFlori - Vineri, 4 Iulie 2008, 09:38
Nu voi comenta articolul, ci tema acestuia, una dureroasa pentru toti cei care, intr-un fel sau altul au vreo legatura cu invatamantul. Problema bacalaureatului si a invatamantului romanesc este aceeasi cu a societatii romanesti. Elevii sunt din ce in ce mai slabi (si cand spun asta nu ma gandesc numai la nivelul lor intelectual, ci la o anumita atitudine fata de studiu, fata de autoformare, la tot ce tine de dezvoltarea lor personala). Profesorii sunt asa cum sunt si, de ani de zile, tot ceea ce se face duce la o degradare tot mai accentuata a invatamantului. Pentru mine este o mirare continua cum responsabilii cu invatamantul nu pot arunca o privire spre acele state unde nu exista problemele noastre. De ce nu putem imprumuta ce este bun in aceste sisteme si luam mereu lucruri depasite, care si acolo au fost abandonate. Exista si la noi oameni de calitate, dar se pare ca ei sunt marginalizati sau nu se mai implica. Din pacate ceea ce se vede in presa arunca o pata neagra si urata asupra tuturor care isi desfasoara activitatea in acest doemniu. Cu regret o spun, dar nu exista sperante de mai bine.
ce nu te invata invatamantul?simona - Vineri, 4 Iulie 2008, 20:03
Foarte bun articolul lui Carmen Musat!
Problema e ca imparatul cel gol nici nu mai stie cum arata haina. A uitat de mult la ce e buna,... ca acopera animalul din noi.
Invatamantul romanesc s-a dovedit incapabil sa te invete CUM SA INVETI SI CE SA FACI CU CEEA CE AI INVATAT.In plus, acest complicat sistem nu te mai invata de ceva vreme cum e cu caracterul unui om, cum se deprinde onestitatea, bunatatea, constiinciozitatea, cum poti deveni cumpatat, curajos, increzator in fortele proprii, harnic, generos, loial. Ce sa mai vorbim de rabdare, recunostinta, loialitate, RESPONSABILITATE...Si mai grav, invatamantul romanesc NU TE MAI POATE invata in actualele conditii cum sa devii creativ, flexibil, sa ai gandire critica, sa fii util social, independent si liber, sa te construiesti ca persoana verticala. In rest, te invata orice.
Numai ca restul e egal cu zero pentru umanitate...
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters