Cum aţi ajuns să luaţi o poziţie atît de hotărîtă privind Codurile?
Ca orice poveste, cu o anecdotă de debut. Sună un ziarist. Mă întreabă ce poziţie am faţă de prevederile legate de libertatea de exprimare. Habar nu aveam. L-am sunat pe Răzvan Martin de la agenţie, să arunce un ochi pe Coduri şi să-mi dea un răspuns în cîteva minute.
Cîteva minute?
Şi aşa a luat fiinţă grupul informal de media?
Am lansat şi primul protest: „Pamfletul audiovizual – o meserie periculoasă“, care a stîrnit interesul, mai ales al televiziunilor.
Dinspre politicieni, de n-o fi cu bănat?
Şi cum de nu aţi făcut trocul?
Nu sîntem adepţii tîrgului de tejghea. Ne-am dat seama că alunecările din Coduri sînt mult prea periculoase şi, mai mult decît atît, ele au fost construite ilegal. Şi atunci am format Coaliţia „Opriţi Codurile!“.
Împreună cu Transparency International…
Deci politicienii nu v-au putut cumpăra cu zăhărelul îndulcirii prevederilor legate de meseria de jurnalist.
Nu am căzut în cursa lor, pentru că nu puteam negocia o ilegalitate.
De ce nu i-aţi dat amendamentele preşedintelui?
Insistenţa cu care preşedintele cerea amendamentele pe un suport scris nu a fost domolită de tentativele noastre de a-i explica ilegalitatea promovării Codurilor. Oricum, Traian Băsescu nu are antene pentru un discurs academic.
Cînd mi-am dat seama de paralelismul comunicării, am formulat, în termeni de punte de vapor, simplu şi pe limba lui: „Nu vi le dăm!“.
Şi atunci a fost momentul culminant?
Nu prea i-aţi fost pe inimă...
Traian Băsescu se purta cu noi la fel ca şi cu adversarii politici.
Cunoaşte cuprinsul Codurilor?
Nu mai mult decît noi. Stă cu ochii doar pe un singur capitol, cel legat de corupţie.
Opriţi Codurile?
Nu cred. În meciul cu politicienii, cred că va ieşi remiză. Ai o viteză nebună în adoptarea lor.
De ce?
Pentru că au o mentalitate defectă: cetăţeanul nu contează. Vom încerca să cîrpim pe ici, pe colo, dar costurile politice vor fi plătite tot de politicieni.
- Articole in legatura
- Jurnal de campanie: „Opriţi Codurile!“

