OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In Livada de visini. Jurnal de spectator, George Banu afirma ca livada poate fi reprezentata in totalitatea ei sau deloc. Ati optat pentru vreuna dintre aceste figurari?

Am gindit livada ca pe un spatiu general, in care si personajele de aici, si cele de dincolo pot convietui, ca si in realitate, de altfel. Livada este, probabil, o metafora. Ea reprezinta orice lucru pretuit pe care il pierdem din diferite motive, dar de care, totusi, nu ne putem desprinde. E ca o retraire mediata de amintiri si revigorata continuu. Am incercat sa nu fiu sub presiunea altor mari spectacole si sa gasesc drumul care duce spre livada.

Si care a fost acest drum?

Cred ca a fost reflectia pe care o am in general asupra textelor lui Cehov, asupra lumilor suprapuse din piesele sale. Ma gindesc daca nu cumva il situez in planul preferintelor mele deasupra lui Shakespeare. A fost o incursiune in subconstient, acel subconstient plin de informatiile care se aduna de-a lungul unei vieti. I-am avut alaturi in acest parcurs pe Sorin Militaru, pe care il consider un regizor foarte talentat – Pescarusul lui este un spectacol profund –, pe coregraf si pe compozitor.

Alternantele cromatice pe care le-ati ales, trecerile de la bleu-pal si gri la mov si rosu-intens vizeaza traseele personajelor, evolutia lor?

Sint alternantele intrepatrunderii unor lumi care rezoneaza multiplu si tendinte ale unui contrast dorit de noi in spectacol.

Broderia de un rosu-aprins din fundal e intr-un fel imaginea consistentei livezii, a memoriei care bintuie personajele?

Poate fi decodata si in acest fel. Un alt sens ar fi surprinderea unei ultime imagini a ceea ce a fost. Am ales o broderie intr-o stare deteriorata, ca sa fie sugestiva pentru trecerea timpului. In acelasi timp, rosul permanent – culoarea bucuriei, a sperantei, a iubirii – apare pentru ultima oara in aceasta casa. Ea invadeaza ca un ultim flash viata acestor personaje, care sint dependente de obiecte si de amintiri pentru ca traiesc prin ele.

Decorul dumneavoastra se situeaza la limita dintre transparent, fluid si greutate – ma refer la mobila. Sint acestea sugestii ale mobilitatii si stagnarii totodata?

Eu am mai facut spectacole Cehov marcate de aceste transparente, pe care le consider elocvente pentru toate transformarile care au loc. Acum am incercat sa experimentez un material nou si sper ca el sa fie, in sensul bun, teatral. Transparentele pot da profunzime si gindului, si imaginii propriu-zise, tocmai pentru ca ele descopera o adincime nebanuita.
In orice caz, Livada de visini este al doilea spectacol de pina acum in care am simtit puternic tangenta cu ceea ce e dincolo de scena – cu viata, intr-un fel. Si asta mi se pare esential.