OK, am înţeles, domnule Tismăneanu! E în regulă, domnule
Ioan T. Morar! Aţi găsit încă un turnător al Securităţii, pe Adrian Marino, şi
trebuie să luăm atitudine. Prin urmare, ce trebuie să facem? A, da, să spunem
despre Marino că a fost „delator“, „turnător“, ca a avut două nume de cod, că a
„acceptat misiunile Securităţii ca trimis al acesteia“. „Abject“ e cuvîntul pe
care ni-l dăruiţi, domnule Pătrăşconiu, mi-l voi însuşi, cîtă precizie
lingvistică! Aşa cum ziceţi dumneavoastră, aşa le spunem şi le scriem. Şi ce să
mai scriem? Să nu-l mai scuzăm pe turnătorul Marino, că e „jenant“ acest tip de
atitudine. Bine, facem cum ziceţi. Să nu ne comportăm ca Păunescu, Nistorescu
şi Costi Rogozanu, adică să nu „apărăm un ticălos“. Bine, nu-l mai apărăm.
Vreţi să-l numim „jeg“? Îl numim. „E un jeg!“. Mai departe?
Să luăm notă de următoarele fraze scrise de Vladimir
Tismăneanu, pe blogul tismaneanu.wordpress.com, în data de 3 mai 2010: „E
dureros să descoperi complicitatea cărturarului clujean cu forţele cele mai
tenebroase ale sistemului, cu acele grupări securiste a căror ideologie era
exact sinteza barocă dintre fascism şi comunism. Să fi fost de fapt această
platoşă ideologică alibiul, raţionalizarea răsucită de care avea nevoie omul de
cultură Marino atunci cînd semna notele informative ca parte a pactului ce-l
făcuse cu Diavolul încarnat?“.
Staţi, staţi un pic, domnule Tismăneanu! Din Bucureştiul
acesta balcanizat, mizerabil, duhnind de rele şi de bîrfe, de invidii şi de
resentimente, dărîmat şi reconstruit anapoda, cu persoane care nu apreciază
eforturile dumneavoastră de deconspirare a ticăloşiei, punem o micuţă întrebare.
Una mică, mică de tot. Domnu’ Tismăneanu, dumneavoastră spuneţi că „omul de
cultură Marino“ – ce făcea? – „semna note informative ca parte a pactului ce-l
făcuse cu Diavolul încarnat“. Trecem peste finalul frazei, în care amintiţi de
„pactul“ cu „Diavolul încarnat“ (cam tocită expresie, nu credeţi?, de la un
intelectual fin ca dumneavoastră aşteptam o broderie stilistică mult mai
expresivă) şi vă întrebăm: ce note informative a semnat Adrian Marino? Din
textele Mirelei Corlăţan, citim fraze scrise de ofiţeri de Securitate. Ei ne
spun cum îl dirijau, manevrau, storceau de informaţii pe Adrian Marino, cum îi
încredinţau misiuni de infiltrare a exilului şi a Europei Libere. Odios!
Înfiorător! Sînt indignat! Cîtă ticăloşie la „omul de cultură Marino“!
Numai că moneda are şi o altă faţă: omul care era pus de
Securitate să facă aceste lucruri. Dacă aţi răscolit dosarele DIE ca să ne
prezentaţi ticăloşia lui Marino, de ce nu ne arătaţi şi „notele informative“semnate, cum ziceţi, de Adrian Marino? Ca să fie ticăloşia deplină şi
indignarea noastră fără margini, rugaţi-o pe colega Mirela Corlăţan să facă
publice şi aceste „note informative“ semnate. Vrem să vedem şi noi ce scria
Adrian Marino către Securitate. Cerem prea mult? Prietenul dumneavoastră, Adam
Michnik, spunea că nu putem interpreta trecutul doar prin dosarele furnizate de
Securitate, doar pe baza consemnărilor făcute de securişti. Sau putem? Adam
Michnik: „Nu mă tem de adevăr – mă tem de semiadevărurile poliţieneşti, în fapt
nişte minciuni extrem de odioase. Pentru că lumea valorilor şi a deciziilor
umane văzută prin ochii poliţiei politice este întotdeauna una contrafăcută şi
diformă“ (Adam Michnik, Mărturisirile unui disident convertit, Editura Polirom,
2009).
În fine, poate că se vor găsi şi „note informative“ semnate
(în acest moment, pe 4 mai, nu le avem, dar presupunem că domnul Tismăneanu are
mai multe informaţii decît noi şi că „notele informative“ semnate există).
Ce dezvăluie acest serial publicat în Evenimentul zilei? Că,
la întoarcerea în România, Adrian Marino se întîlnea cu ofiţeri ai Securităţii.
Adrian Marino nu era singurul, era o practică curentă să te caute un ofiţer al
Securităţii ca să te întrebe pe unde ai fost şi cu cine te-ai întîlnit. Cred că
trebuie văzut, la modul concret, răul făcut de Marino. Cu dosarul adus în
atenţie de Evenimentul zilei, ce aflăm despre Marino de la ofiţerii de
Securitate? Nu se înghiţea cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, s-a arătat
nemulţumit de Eliade că nu i-a apreciat îndeajuns cartea publicată la Gallimard,
asmuţea exilul românesc (aici, chiar notele securiştilor sînt destul de
ambigue) şi îl vizita la München pe Mircea Carp de la Europa Liberă. Domnule
Tismăneanu, mai căutaţi! E cam puţin. Destul de subţirele dezvăluiri, în pofida
titlurilor bombastice despre „spionul“ Marino. Nu par nişte fapte care să arate
„pactul cu Diavolul“. Dar, poate că dumneavoastră ştiţi mai bine! Trebuie să ne
indignăm? Să fim oripilaţi? Să trăiţi, am înţeles!
Cînd am văzut articolele din Evenimentul zilei, i-am rugat
pe colegii şi colaboratorii noştri, cei care au citit şi au scris despre Viaţa
unui om singur în Observator cultural, să ne spună, într-o anchetă pe care
redacţia a iniţiat-o, dacă li se schimbă perspectiva asupra lui Marino. În trei
pagini de revistă, publicăm opiniile lor. Dincolo de ce au scris colegii şi
colaboratorii noştri, vă asigur că eu rămîn un indignat. Nu putem suporta
ticăloşia, trebuie s-o dezavuăm. Este inadmisibil cum de l-am citit pe Marino,
cum de l-am citat, cum de l-am comentat. De acum înainte nu mă voi abate, nici
o iotă, de la interpretările dumneavoastră. Sînteţi farul călăuzitor şi
adevărul de la care ne vom adăpa.
Şi acum, ce facem după această purificatoare dezvăluire?
Stingem lumina?
Eu unul as fi preferat sa citesc aci, in locul acestui text zeflemitor, frizand o fronda (sa-i zicem) adolescentina, straina stlului revistei, interviul pe care autorul promisese nu de mult intr-un raspuns dat mie pe acest site sa i-l ia d-lui V. Tismaneanu apropo de cele petrecute la Institutul trecut de curand in resposabilitatea acestuia.
Marino, fondul problemeiOvidiu Simonca - Vineri, 7 Mai 2010, 23:41
Ar fi bine sa va uitati la fondul problemei, domnule Monitor. Pe baza caror documente este acuzat Adrian Marino? Inghititi pe nemestecate niste informatii, nu le filtrati?
Ofiterii de Securitate au facut niste rapoarte si au scris niste lucruri cu privire la Adrian Marino. Ce e real, ce e fals, ce e supradimensionat, ce e distorsionat? Sint intrebari pe care ar trebui sa ni le punem. Si pe care si le-ar pune chiar si un adolescent...
Va rog sa-mi permiteti, domnule Monitor, sa ma exprim asa cum simt. Asta imi permite sa pun un strop de umor intr-o lume de incrincenati si de verdicte infailibile. Va e straina ironia?
N-am mai facut interviul pentru ca, in acel moment, am considerat ca explicatiile pe care le-a dat domnul Vladimir Tismaneanu sint arhisuficiente.
Ce bine ar fi, totusi, sa va devoalati indentitatea, la un moment dat! Dvs. cum va simtiti sa ma luati la rost de la adapostul anonimatului? Va este frica sa va prezentati? Suferiti de fronda adolescentina a celui care loveste si fuge?
Stingem lumina ?Halibann Schlechter,MD - Sambata, 8 Mai 2010, 00:51
Nu--tragem apa !
o invitatzie:nea marin - Sambata, 8 Mai 2010, 13:06
ia cetitzi cum il pun la punct cu aplomb - zic eu , ca mi-au murit laudatorii- pe V. Tismaneanu pe Forum FAR, in rubrica "Idei in dialog". Lectura placuta.
Fondul ProblemeiTereza Popescu - Sambata, 8 Mai 2010, 14:28
Domnul Simonca are dreptate. Nu stiu cum isi permit oameni ca Tismaneanu sa se erijeze in autoritati morale. Dansul scrie si este platit de "Evenimentul zilei" din proprietatea "mogului cel bun", Bobby Paunescu. Sa nu uitam ca avearea acestuia provine de la tatal sau un vasnic comunist si nu numai, George Constantin Paunescu. In acelasi ziar, publica si doamna Mirela Corlatean anchetele relative la Marino. A fost Marino mai vinovat decat George Constantin Paunescu?
Chiar trebuie sa va indignati, domnule Simonca ?Monitor - Sambata, 8 Mai 2010, 14:46
Mi s-ar fi parut normal sa intelegeti ca nu mi-am propus sa intru in problematica de fond a lucrarii lui A. Marino, cu atat mai mult cu cat ma aflu inca in plina lectura a acestei carti. Si, oricum, nu despre posibila colaborare a autorului cu regimul comunist (Securitatea) as fi tentat sa ma pronunt, ci in legatura cu valoarea sa euristica, documentara si de vasta si inedita experienta umana pe care o contine. ( apropo, sunt tentat sa cred ca intensa campanie declansata pe aceasta tema este una de bun marketing editorial, menita fiind sa epuizeze tirajul, din cate stiu, apreciabil al lucrarii lui A.M.)
Cat priveste dialogul meu cu redactia dv.,precizez ca nu este pentru prima data cand o delimitare pe care mi -am ingaduit-o fata de anumite pozitionari ale O.C a fost inampinata cu vadita indispozitie. V-ati obisnuit, se pare, doar cu aplauze si unanimitate, omitand tocmai sloganul director al revistei -,,spiritul critic in actiune". Cu doar 10 zile in urma, d-na C. Musat dadea glas la Iasi acestui crez al redactiei, spunand: ,,Incercam sa construim un discurs critic pentru ca societatea civila fara spirit critic nu exista". Cu voia dv., stimate domn, ma consider o molecula a societatii civile pe care colega dv. o invoca.si, in virtutea acestui statut, imi exercit dreptul de a-mi exprima opiniile, civilizat, calm si fara intentia de a da verdicte.Admonestarile si urechelile cu care sunt receptionate asemenea pareri sunt un semn mai mult decat regretabil al unei intolerante incompatibila cu mentalitatea liberala care -imi place sa cred- bantuie in redactia O.C. ((as fi considerat drept un gest pe cat de firesc, pe atat de elegant daca in replica data mai sus v-ati f multumit cu precizarea motivului pentru care ati renuntat la interviul promis cu dl. V.T.) Apreciere valabila si in privinta insistentei cu care imi solicitati sa renunt la pseudonimul pe care-l utilizez si sa ma identific.Pentru acelasi motiv, cu ceva vreme in urma,pe acelasi site, d-na C.M. m-a mustruluit vehement, asa cum numai d-nia sa stie s-o faca ! Iar eu, cu incapatanarea celui care se sprijina pe un principiu de conduita democratica, perseverez in ...anonimat, nedumirit peste masura de interesul special pe care mi-l purtati in aceasta privinta. Amintindu-va, totodata, ca pe de o parte, pseudonimul este folosit pe scara larga in spatiul virtual, O.C. y compris ,iar, pe de alta parte, ca identitatea mea va este devoalata la preluarea in redactie a interventiilor mele si ca -oare cum de-ati uitat ?!- aveti chiar in colectivul redactional un coleg care semneaza frecvent cu pseudonim. . Ati prefera, domnule O.S., sa ma iscalesc si eu cu, sa zicem, ,,un vasile" ?
umor &scenarii contrafactualeIstván Aranyosi - Sambata, 8 Mai 2010, 19:58
"Va rog sa-mi permiteti, domnule Monitor, sa ma exprim asa cum simt. Asta imi permite sa pun un strop de umor intr-o lume de incrincenati si de verdicte infailibile. Va e straina ironia?"
Nu este corect. Ca sa fii un "fin intelectual" (intalnesc expresia asta foarte des in discursul romanesc, iar cei care o folosesc cred, se pare, ca suna bine:)) trebuie sa scrii teatral, repetitiv, cu mult jargon neexplicat dar care "suna bine", gaunos, patetic, cu morga de sfarsitul lumii.
In alta ordine de idei, ar fi interesant de facut un sondaj printre cititori, in care sa fie rugati sa estimeze intervalul minim de timp petrecut in puscaria comunista sau in Baragan dupa care cei care il fac abject, turnator, etc. pe Marino acum, si care lupta impotriva comunismului la 20 de ani dupa disparitia sa, ar semna (sau ar fi semnat) o hartie precum cea despre care se vorbeste. 10 ani? 14?, 20? Sau poate mai mult !? Un simplu exercitiu de gandire contrafactuala.
Nu cereti masura de la domnii T, M si PGarcia Muerte - Duminica, 9 Mai 2010, 01:02
Simtul proportiilor, bunul simt pana la urma, l-au pierdut de cand canta in corul Cotroceanului. Domnul T uita ca o perioada a propriului sau trecut este inca ocultata. Domnul M lucra deja in presa la inceputul anilor '90, stiti, atunci cand dosarele Securitatii se imaculau pe metoda Berevoiesti. Cat despre domnul P, am avut prilejul sa aud multe despre trecerea lui prin Timisoara, lucruri despre care am vorbit(http://garciamuerte.blogspot.com/2009/05/laudacul-de-serviciu-patrasconiu-si.html )
Problema lor este ca Marino ramane un reper in cultura romaneasca in timp ce ei vor ramane vesnic niste profitori politici al unui regim trist pentru romani. Demersul acestor golani culturali se aseamana cu cel inteprins de Sorin Toma impotriva lui Tudor Arghezi. Va mai aduceti aminte de deceniul al cincilea al secolului XX? De "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei'? Metode asemanatoare, autori apropiati ca si mod de gandire cu fostul redactor-sel al Scanteii comuniste.
Adrian Marino ramane in cultura romana insa drumul lingailor in viata nu este unul rectiliniu.
Marino a fost scriitor turnatorcititor - serban picanta - Duminica, 9 Mai 2010, 09:16
Inutile reactii, Marino a fost agent turnator, deci viata lui a fost o minciuna, pare idiot dar s-a ivit o noua ocazie sa fie judecat Tismaneanu.
reservation.forum.oradae@continentalhotels.roMaria R. - Luni, 10 Mai 2010, 13:04
In calitate de cititor impatimit,si admirator neconditionat al oricarei forme de creatie,indraznesc sa am si eu niste opinii:1.Sub nici o forma nu are sens sa confumdam eventuale scaderi morale personale cu opera unui creator.
2D-na/d-ra Corlatean stie cum a foast pana in 1989?Stie ce infern a insemnat existenta detinutilor politici NU NUMAI in inchisori,ci si dupa eliberarea din carcere?
Cred ca ar trebui sa aibe un dram de bun simt si sa nu se lase asa usor prostita de asa-zisa sansa de a fi bagata in seama de un Vladimir Tismaneanu(mai ales ca acesta din urma,acum,in zilele noastre,nu demonstreaza cine stie ce inaltime morala sau de caracter).3.Pe inscrisurile ramase de la Securitate n-as pune mare baza,stim bine ce masluiri puneau la cale.
4.Mi se pare mult mai grav faptul ca intelectuali de marca nu scot un sunet cu privire la relatia cu Securitatea a celui aflat in fruntea statului azi-nu cred absolut deloc intr-o relatied e"buna ziua/buna ziua/"date fiind functiile domniei-sale la vremea respectiva.Si nu cred nici ca niste oameni inteligenti pot fi atat de naivi cum vor sa para unii...Mare dezamagire!
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters