Începutul lui 2009 găseşte
România într-un climat de linişte politică, aceasta
într-un an foarte important, cu două scrutinuri în plan:
cel al alegerilor pentru Parlamentul European, unde este de aşteptat
să avem parte de candidaţi mediocri şi de un interes scăzut al
electoratului, şi alegerile prezidenţiale din toamnă, cu o singură
întrebare: va cîştiga Traian Băsescu un al doilea
mandat?
După cum am mai scris în această
pagină, interesul politicului pentru comunicarea virtuală se animă
brusc în preajma alegerilor… De fapt, comunicarea politică
în faţa electoratului prinde glas doar cînd au loc
alegeri, cu rare excepţii. La o privire de ansamblu asupra
conţinutului cu temă politică pe Internet, observăm zona
site-urilor partidelor politice, zona site-urilor unor personalităţi
– eventual cu blog, dar nu obligatoriu, pentru că acesta poate fi
aşezat pe o pagină (şi cu o adresă) de sine stătătoare, zona
site-urilor de analiză şi ale unor bloggeri axaţi pe observaţia
politicului, precum şi zona site-urilor de ştiri, cu pagini
dedicate vieţii politice. Aceste patru zone îşi împart
harta politică a comunicării pe Internet.
Site-urile partidelor politice
Partidele politice româneşti au
o comunicare deficitară prin excelenţă. Există mai multe mesaje
pe o aceeaşi temă de interes, transmise de un singur partid
politic, iar canalul oficial este obturat de comunicarea pe surse.
Site-urile partidelor sînt, în general, prost actualizate
şi prost realizate din punctul de vedere al utilizării, dar şi din
punctul de vedere al indexării informaţiei de motoarele de căutare.
Să vedem cîteva exemple. Site-ul Partidului Social Democrat,
www.psd.ro, are pe prima pagină o ştire din 13 decembrie, greu de
găsit pe Google. Are, de asemenea, în ciuda parteneriatului cu
PD-L, link către campania „Minciuni portocalii“, uitată într-un
colţ de site. Zona multimedia cuprinde galerii foto din 2008, iar
ultima, încărcată, datează din noiembrie. Nimic de la
parteneriatul semnat cu PD-L, întîlnirile cu Traian
Băsescu, ori şedinţa de învestire a lui Mircea Geoană ca
preşedinte al Senatului. La fel şi în „Video“, unde putem
vedea clipuri electorale cu liderul PSD. Forumul suscită un mare
interes, dovadă ultimul mesaj postat prin luna august, 2008.
Continuăm cu partidul prezidenţial,
Democrat-Liberal, www.pd-l.ro. Dacă site-ul jumătăţii roşii de
guvernare era prost, acesta este şi mai şi. Avem cîteva ştiri
aride despre declaraţii de maximă importanţă ale liderului Emil
Boc, cel care nu a trecut prin filtrul partidului pentru a putea
ajunge la funcţia de premier, şi cam atît. Nu există o
secţiune multimedia, nici vorbă de forum, documentele promise în
meniu duc către o pagină goală. Şi, la fel ca şi PSD-ul, avem
impresia că, pe web, duşmănia dintre democrat-liberali şi
social-democraţi continuă cu succes şi în 2009: sus în
pagină, în dreapta header-ului, este link către site-ul
anti-PSD Noi cu voi.
Liberalii au cel mai bun site şi vă
invit să le accesaţi pagina şi să o comparaţi cu adresele
partidelor menţionate mai sus, pentru a nu mă acuza de partizanat,
www.pnl.ro. Chiar dacă şi la ei găsim multe urme ale campaniei
electorale încheiate deja de o lună, site-ul are informaţii
proaspete. Mi-a plăcut secţiunea de promovare a blogurilor
politicienilor liberali, care cuprinde articole noi, din 2009. În
sfîrşit, un minus este zona multimedia, unde şi imaginile, şi
filmele sînt destul de vechi, fără să reflecte momente din
noul Parlament.
Site-urile personalităţilor
Există oameni politici prezenţi zi şi
noapte pe Internet, oameni care au făcut o pasiune sau îşi
urmăresc inteligent interesul prin comunicarea on-line. Apoi, în
prag de alegeri, am văzut şi am scris şi în această pagină
despre o sumedenie de politicieni care s-au trezit peste noapte cu
site şi/sau blog făcute de echipa de campanie, cea care şi
actualiza conţinutul – cînd îşi aducea aminte.
De la PSD, cel mai activ blogger este
Adrian Năstase, http://nastase.wordpress. com. Însă vine tare
din urmă, de necrezut pentru unii, Ion Iliescu, http://ioniliescu.
wordpress. com. Ilie Sârbu a renunţat la blog, însă îşi
actualizează site-ul personal cu informaţii despre agenda sa
zilnică, www.iliesarbu.ro.
De la PD-L, regina comunicării
virtuale este Elena Udrea, www.elenaudrea.ro. Încă de la
lansarea sa în blogosferă, a avut un succes foarte mare.
Fiecare cuvînt pe care îl arunca în spaţiul
virtual era întors pe toate părţile de sute de comentatori.
Şi ministrul Turismului scrie în continuare pe blogul
personal. Theodor Stolojan a avut un site curăţel, aşa, de
campanie electorală, www.theodorstolojan.ro, dar vocea sa nu se mai
aude decît pe blogul consilierei sale, Andreea Vass,
www.andreeavass.ro.
De la PNL, avem mai multe bloguri de
semnalat. Încep cu site-ul liderului partidului, Călin
Popescu-Tăriceanu, care are şi un blog inclus, actualizat şi după
alegerile din noiembrie, www.tariceanu.ro. Alina Gorghiu, proaspăt
numită vicepreşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,
corupţiei şi pentru petiţii, scrie şi ea pe site-ul personal,
www.alinagorghiu.ro. Un alt exemplu de politician activ pe Internet
şi după alegeri, de data aceasta cele locale, Andrei Chiliman,
http://andreichiliman.blogspot. com.
Site-uri de analiză politică
Un nume des auzit cînd vine vorba
de informaţii mai greu de aflat din sfera politică este Şuţu.
Cristian Şuţu este o sursă credibilă de informaţii din sfera
politicului şi este adeseori citat de mass-media, www.sutu.ro. La
fel şi site-ul lui Dan Andronic – o figură controversată –,
dar citat cînd obţine unele informaţii din interiorul
palatelor, www.danandronic.ro. Apoi, ziariştii, independendenţi sau
tonomate, pot fi şi ei regăsiţi în blogosferă. Dacă vreţi
să aveţi o imagine de ansamblu asupra comentariilor politice, fără
să accesaţi sau să căutaţi prin zeci de site-uri, intraţi pe
www.inpolitics.ro, care adună tot ceea ce este nou din zona
opiniilor politice.
Site-uri de ştiri politice
Vrem ştiri politice, pe Internet, şi
vrem un loc unde să le putem citi pe toate. Ok, avem Antena 3, dar
parcă ne temem de urechile mari ale lui Felix, avem Realitatea, însă
ne gîndim încotro bate Vîntul, apoi avem HotNews,
proiect independent, dar parcă şi aici au fost în trecut
nişte excese prezidenţiale. Ar mai fi Ziare.com, proiect de care
m-am ocupat mai bine de un an şi care, dintr-un agregator de
articole publicate de ziare, a devenit cea mai puternică sursă de
ştiri şi de analize politice din România. Cînd afirm
acest lucru, mă bazez pe trei chestiuni: calitatea analizelor, lipsa
de partizanat – există articole critice sau pozitive la adresa
oricărui pol politic, în funcţie de natura evenimentului, dar
şi cantitate mare de informaţii, pe zi. Oricum, cei pasionaţi de
viaţa politică vor accesa şi site-urile menţionate şi paginile
de politică din site-urile publicaţiilor on-line româneşti.
www.ovidiudraghia.com
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters