OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1. Alegeti un element – unul singur – dintre cele care definesc unicitatea acestui Festival, dincolo de magia locului, exotismul tinutului etc.
2. Ce ati dori sa reintilniti, ca performanta a editiei a patra, la editia a cincea?
3. Ce cistig in plus vreti sa urati editiei din 2008, fata de cea din 2007?

- Iulia BLAGA:
„Filme cu adevarat independente“
1. Mi-e greu sa despart Festivalul de „magia locului, exotismul tinutului etc“. Anonimul are acest atu al locului. E nemaipomenit sa fii student sau, ma rog, ce-oi fi, sa stai ziua la plaja si noaptea la filme. Daca alte festivaluri sint organizate in locuri uscate si la propriu, si la figurat, neoferindu-ti alta sansa decit cea de a vedea filme, Anonimul iti ofera o atmosfera doimaista (daca esti simplu spectator), vag burgheza (daca esti invitat), in care filmele au inevitabil gust de sare si spectatorii sint arsi de soare si cu nisip in sandale.
2. Mi-a placut in acest an indrazneala spectatorilor de la sesiunile de intrebari si raspunsuri de dupa proiectii, chiar daca intrebarile nu erau intotdeauna foarte inteligente.
3. Eu nu prea pricep de ce trebuie sa existe o competitie pentru lungmetraje, daca acestea sint unul si unul, deja premiate la festivaluri de clasa. Un premiu al publicului ar fi suficient, daca aceste filme ar intra intr-o sectiune paralela gen Panorama, iar competitia de lungmetraje sa fie consacrata filmelor cu adevarat independente.

- Cristina CORCIOVESCU:
„Un nou public de cinema“
1. Din punctul de vedere al publicului cinefil, e un festival de vacanta, care aduna oameni de peste tot din tara, unii venind special sa-si faca aici concediul in timpul Festivalului, petrec noptile vazind filme, ceea ce este remarcabil, fiindca apar sanse sa crestem un nou public de cinema.
2. Cred ca seriozitatea selectiei e lucrul care trebuie sa se pastreze, stiind ca peste tot e loc pentru mai bine in privinta asta.
3. Ceea ce ii doresc in plus Festivalului e sa-si puna la punct tehnica de proiectie, pentru ca lasa de multe ori de dorit.

- Mihai CHIRILOV:
„Paradoxul selectiei eclectice“
1. Confortul. Valabil la mai multe nivele: confortul salilor de cinema – cele mai performante in care are loc un festival in Romania; confortul asigurat invitatilor – de la conditiile de cazare la programul relaxat al filmelor, care te lasa sa respiri intre proiectii.
2. Selectia filmelor asigurata de Alex. Leo Serban, in special a celor din categoria animatie/experimental (la care am fost jurat): foarte eclectica si concentrata.
3. Prezenta mai multor reprezentanti ai filmelor din competitie si organizarea mai multor petreceri nocturne, esentiale pentru ceea ce se cheama „socializare cinematografica“.

- Andrei CRETULESCU:
„Combinatia dintre cinema si piscina“
1. Alunecoasa intrebare, daca stam si ne gindim ca unicitatea acestui Festival de film e data chiar de faptul ca el se intimpla in ultimul loc in care te-ai astepta sa se intimple un festival de film. Ramine ineditul insusi al Festivalului, combinatia nonsalanta dintre cinema si gourmet, dintre cultura si saramura, dintre sobru si zapacit, dintre ecran si – asta e! – piscina.
2. O intrebare care presupune o viitoare ipotetica intilnire... De departe, de foarte departe, atmosfera. Relaxata si relaxanta, poate nitel prea exuberanta pentru anumite gusturi. Si selectia de filme, din ce in ce mai personala si, paradoxal, mai variata si mai entertaining.
3. Hm... Poate un palmares mai variat – cele trei premii oficiale de la categoria lungmetraj imi par prea putine si exista riscul ca un film precum The Interview sa ramina pe dinafara. Sigur, un program paralel mai putin politic/social/ecologic si mai mult cinematografic – par example, o incursiune in cariera unui anume cineast, daca se poate nu Bruno Dumont, sau in filmografia unei anume tari, daca se poate nu Iranul. Parerea mea.

- Codruta CRETULESCU:
„Sectiuni mai multe si mai variate“
1. Cu magia si cu exotismul scoase din joc, nu-mi ramine decit atmosfera de tabara de creatie ce caracterizeaza, de altfel, fiecare editie a Anonimului.
2. in mod categoric, e nevoie, si in continuare, de prezentarea hors-concours a unei suite de scurtmetraje romanesti de scoala sau „de aiurea“. Gen infinit mai intrebuintat de catre regizorii romani decit lungmetrajul, scurtmetrajul nu-si gaseste mai niciodata un loc in programul cinematografelor, raminind un soi de trufanda de care se bucura doar cei cu oaresce legaturi cu breasla.
3. Dat fiind faptul ca documentarul e din ce in ce mai prizat in ultimii ani, mi-ar placea ca o sectiune dedicata acestui gen sa-si regaseasca locul (asa cum, de altfel, s-a intimplat la primele doua editii) in cadrul competitiei de anul viitor. Prin urmare, (ceva) mai multe (sau mai variate) sectiuni!

- Mihai FULGER:
„Tendinte mondiale necomerciale“
1. Unul dintre elementele notabile care asigura unicitatea in context a Festivalului Anonimul este competitia dedicata scurtmetrajelor de animatie. Cu exceptia bucuresteanului Anim’est, nici un alt festival de film din Romania nu acorda atita atentie „Cenusaresei“ genurilor cinematografice de la noi. Cele 18 filme pe care le-am putut vedea la Sfantu Gheorghe au reusit sa reflecte majoritatea tendintelor mondiale din spatiul animatiei necomerciale. Pe linga recent oscarizatul Poetul danez (Norvegia-Canada) de Torill Kove, mi-au atras atentia filmulete inovatoare si seducatoare, precum premiatul Tigrul de Guilherme Marcondes (pornind de la poemul omonim al lui William Blake, originalul cineast brazilian creeaza, folosind mai multe tehnici de animatie, un poem vizual despre metropola-jungla), Ciinele calauza al celebrului autor american Bill Plympton, Povestea lui Cum a fost (Africa de Sud), semnat de The Blackheart Gang, Herzog si monstrii (Marea Britanie) de Lesley Barnes sau Balada lui Mary Slade (Marea Britanie) de Robin Fuller.

2. Mi-ar placea sa reintilnesc la editia viitoare a festivalului nu doar amintita sectiune competitiva de animatii (unde sper sa intre si cineasti romani), ci si grupajul de scurtmetraje autohtone care n-au reusit sa intre in competitie. Aceasta sectiune paralela (un fel de replica la CineMAiubit) ofera spectatorilor ocazia de a descoperi sperantele filmului romanesc. Anul acesta, pe linga Paul Negoescu si Iulia Rugina (absolventi UNATC care pot fi considerati aproape consacrati), au mai intrat in grupajul amintit regizori promitatori precum Miruna Boruzescu, Tudor Petre Marin, Stefania Simion, Radu Stanca, Andrei Tanase sau Vlad Trandafir. Ramine ca experienta si gustul selectionerului Alex. Leo Serban (caruia i se datoreaza in buna masura succesul Festivalului) sa isi spuna din nou cuvintul...
3. Ma gindesc la o a patra sectiune a competitiei, dedicata filmelor documentare – o sectiune la care organizatorii au renuntat dupa primele editii, dar care mi se pare mai atractiva decit programul paralel, dedicat anul acesta problemelor globale cu care ne confruntam in prezent..

- Magda MIHAILESCU:
„Cetatea interzisa a devenit populara“
1. Cred ca unicitatea i se trage de la invingerea unei prejudecati, si anume aceea ca festivalurile nascute la capatul lumii nu ar avea sansa unei audiente populare. Anonimul, suspectat de a fi „cetatea interzisa“ la inceput, a cistigat pariul cu publicul. Am intilnit tineri care si-au planificat, deja, vacanta 2008.
2. Consecventa unei selectii fara compromisuri, relevante, in buna masura, pentru ceea ce se petrece, astazi, in cinematograful lumii, dincolo de mode si conjuncturi.
3. A. imbunatatirea conditiilor tehnice ale proiectiilor din camping. B. Reluarea dialogului cu publicul, inceput anul trecut si promis acum, dar parasit. C. Poate se va reveni asupra prezentei filmului documentar in competitie; nu am inteles motivele renuntarii, in conditiile in care toate festivalurile importante il cinstesc. in general, e pacat sa te desparti de un bun cistigat.

- Angelo MITCHIEVICI:
„Dupa chipul si asemanarea selectionerului“
1. in opinia mea, unicitatea vine din faptul ca Festivalul Anonimul se doreste un festival total, in care avem si lungmetraj, si scurtmetraj fictiune, si scurtmetraj animatie, si – desi intr-un plan secund – film documentar, si o sectiune paralela care poate fi dezvoltata si in care este realizat un medalion, un portret de autor: anul acesta avem doua, Ken Loach, premiatul Palme d’Or de anul trecut si Cristi Mungiu, cu 4,3,2, Palme d’Or-ul din acest an.
2. In primul rind, as vrea sa ma reintilnesc cu scurtmetrajul de animatie si nu ezit sa numesc exceptionala selectia din acest an, desi superlativele nu fac bine filmului si nici unei arte in general. Si, nu in ultimul rind, sa regasesc nivelul de competenta al selectiei de film din acest an. in buna parte, un festival are chipul si asemanarea selectionerului.
3. Ce i-ai dori editiei urmatoare a Festivalului? As dori sa repromoveze filmele documentare in competitia Festivalului. De asemenea, sa mearga in continuare pe aceasta formula a portretului de autor, aducind unul sau doi regizori prestigiosi, cu cite un grupaj de filme ceva mai consistent.