Criză cu intrare gratuită
Nu ştiu de ce, dar am privit mereu
tîrgul de vară ca pe un frate vitreg(it) al Gaudeamusului.
Nici nu credeam, pînă anul acesta, că voi ajunge să regret
vechea locaţie de la TNB, e drept mult mai restrictivă ca spaţiu
de desfăşurare, dar incomparabil mai accesibilă. Din aproape orice
direcţie, schimbînd abil mijloace de transport în comun
sau venind cu propria maşină, nu cred să fi fost pentru cineva, pe
arşiţa asta, prea plăcut. Să intrăm. După ce treceai de
rulotele Adevărului, te opreai fie şi pentru o oră la cele două
terase, dintre care una superimprovizată (nu mă mir că-n momentul
vizitei prezidenţiale de rutină s-a sistat producţia de fum,
pardon, de mici).
Dacă la cărţi, cozi n-am prea văzut,
pentru băncile de la bere, s-a ţinut rînd. Şi criza s-a
simţit chiar la acest nivel. Foşti adversari editoriali au stat la
aceeaşi masă, lucru de neconceput pînă acum. Dacă orgoliile
au scăzut afară, înăuntru cuvîntul de ordine era
REDUCERE. În diferite variante: „Titluri gratuite“. Mai
departe: „2 cărţi cumpărate + 3 cărţi din categoria titluri
gratuite“. Şi încă: „3 cărţi cumpărate + 4 cărţi din
categoria titluri gratuite“. Sau: „50% reducere pentru cărţile
mai vechi de un an“. Tot legate: „Prima carte cumpărată – 10
%, a doua – 30%“, avertismente: „Atenţie, preţuri foarte
mici“, sfaturi naturiste: „Începînd cu ora 13,
cumpăraţi o carte cu o reducere de 30% şi primiţi cadou un produs
cosmetic din plante“, cadouri: „Cadou pentru cumpărătorii de
200 lei, Război şi pace“, pachete: „Ofertă Soljeniţîn 9
volume = 100 lei“, titluri scoase de la naftalină: „Cărţi mari
la preţuri mici – 3 lei“, şi, de departe, cea mai bună ofertă
dezvăluind adevăratul cost: „Lichidare de stoc, preţuri de
producţie 33 / doar 5 lei vînzarea“.
La capitolul dezamăgiri lista nu e
lungă, dar are semnificaţiile ei (mutarea peste noapte a premiilor
USR, o mare bilă neagră pentru responsabilii din tîrg,
microfonia deranjantă şi decalajul de evenimente). Şi, oricum,
oamenii (re)întîlniţi în aceste zile au salvat
impresia generală. Despre cărţi, numai de bine. Mi-am cumpărat
(după buget) una singură, în nota celor de mai sus: Ţara
fetelor de Maria Banuş, o carte atît de bună (ediţie
îngrijită şi postfaţată de Geo Şerban, cu ilustraţie
interioară de Tudor Banuş şi facsimile după manuscrisele
autoarei), ambalată într-o inexplicabil de ratată copertă,
cu text critic de Pompiliu Constantinescu aşezat de graficianul
cărţii sub formă de strofe.
un cristian
Căldură şi criză
Vineri, 19 iunie. În alţi ani,
una din cele două zile de vîrf ale perioadei Tîrgului de
vară, din punctul de vedere al prezenţei autorilor importanţi,
lansărilor şi vînzărilor. Anul acesta, semn că într-adevăr
piaţa de carte e printre cele mai afectate de situaţia dramatică a
economiei (sau, poate, de vină era căldura sufocantă), lume
puţină, lipsa autorilor străini (cu unele excepţii), puţine
noutăţi şi reduceri substanţiale. La Editura Leda, cîteva
titluri însemnate la preţul de 10 lei (printre care, Viaţa
din visele lui Suhanov, romanul Olgăi Grushin despre care am scris
mai demult în Observator cultural), la Curtea Veche cărţi şi
la 5 lei, iar la Paralela 45, pentru amatorii de Jarry, Ubu, cu o
reducere spectaculoasă (de la 69 de lei la 45). Tot Editura Paralela
45 a venit la tîrg cu o surpriză – ultimul roman al lui
Milorad Pavi´c, tradus de Mariana Ştefănescu, Celălalt corp,
scris în maniera mai vechii Mantii de stele, pe care,
mărturisesc, l-am devorat într-o noapte temîndu-mă să
nu descopăr eventuale autopastişări şi dorindu-mi reconfirmarea
neobositului autor sîrb. Ceea ce s-a şi întîmplat.
La standul Humanitas, Denisa Comănescu
se pregătea de lansarea unuia dintre titlurile-vedetă ale anului,
Cartea neliniştirii a lui Pessoa, iar la Polirom Bogdan Stănescu
pregătea (re)lansarea unui roman românesc, al lui Radu
Aldulescu – Proorocii Ierusalimului. La Art Mircea Martin a
semnalat printr-un eveniment apariţia Antimodernilor lui Compagnon,
iar Tritonicul a încercat o adaptare a programului „Rabla“
la cărţi: să funcţioneze oare buy-back-ul şi pe piaţa de carte?
Restul a ţinut de discuţiile cu caracter mai mult sau mai puţin
oficial, ca de obicei saţul oferindu-l cele prieteneşti, la o bere
sau o cafea, inconvenientul fiind lipsa mai multor spaţii destinate
întîlnirilor între scriitori, editori şi alte
personalităţi ale lumii literare, pentru unii dintre aceştia,
sosiţi din diverse oraşe ale ţării, tîrgul fiind unica
ocazie de acest gen. Una peste alta, căldură mare, monşer, şi
preţuri nu atît de mici pe cît ne-am fi aşteptat.
Andreea RĂSUCEANU
Ar trebui să fim cîrcotaşi?
Ar exista destule motive să criticăm
Bookfest 2009, de la ducerea tîrgului spre vară pînă la
aspectul de serbare cîmpenească, din faţa clădrii Romexpo,
cu bere şi mici. Am mai putea strîmba din nas şi la maratonul
(inflaţia) de lansări, poate prea multe, poate prea zăpăcitoare
(unele edituri nici n-au făcut lansări la tîrg, cum ar fi
Trei sau Cartier, dar asta nu înseamnă că n-au avut
vizitatori şi cumpărători). În general, a existat un
aleatoriu al participării la lansări. Sîmbătă, 20 iunie, am
văzut ce înseamnă forţa televiziunii. Cînd Polirom a
lansat Disperare de Vladimir Nabokov, un roman care face praf toate
conceptele de identitate, dublu, alter-ego, heteronimi, ajungînd
să sugereze că literatura nu poate justifica ticăloşia şi crima,
au fost puţini participanţi. Cu o jumătate de oră mai tîrziu,
puhoi de lume la lansarea Dicţionarului ideilor fixe de Eugen
Istodor, lansare mediatizată şi filmată de Realitatea TV. Asta nu
ne îndreptăţeşte să spunem că prima lansare a fost mai
puţin reuşită, că Nabokov nu e prizat. Dimpotrivă, „seria de
autor Nabokov“, începută cu Lolita, continuată cu Ochiul,
Vorbeşte, memorie, este în topul preferinţelor.
Am mai văzut şi cum o foarte bună
editoare de literatură universală, Livia Szasz, de la Leda-Corint,
a prezentat, emoţionată şi bucuroasă, doi autori români:
Bedros Horasangian, cu Miss Perfumado şi alte femei, şi Stelian
Ţurlea, cu În absenţa tatălui (gest repetat de Denisa
Comănescu, care a prezentat, la Humanitas Fiction, axat tot pe
literatură universală, Cu mănuşi de Mihaela Nicola, un ironic
îndrumător care amendează gafele de comportament; apropo de
ţopîrlănismul suveran şi în expansiune, excelentă
iniţiativă a Editurii Art de a propune cititorilor Atlasul de
Mitocănie Urbană, lansat sub genericul „Un demers de bun simţ“).
Mi-a mai plăcut că erau, în
tîrg, multe cărţi pentru copii (o ediţie Oxford, editată de
Corint, se intitulează Istoria lumii pentru copii). În fine, a
fost la Bucureşti şi la Bookfest Adam Michnik. Din recenta sa
carte, Mărturisile unui disident convertit, vă recomand capitolul
„Furie şi ruşine, tristeţe şi mîndrie“, o istorie
precisă şi neîndurătoare a „Solidarităţii“ poloneze.
Cu Michnik la Bucureşti şi din nou în româneşte, orice
nemulţumiri, supărări şi cîrcoteli despre organizarea şi
evenimentele de la Bookfest pot păli. Ar trebui să fim cîrcotaşi?
De ce?
Ovidiu ŞIMONCA
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters