OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În România, este la mare preţ linşajul mediatic. Graba cu care ţintuim la stîlpul infamiei persoane care nu ne sînt pe plac, febrilitatea cu care punem pe tapet vinovăţii mai mult sau mai puţin imaginare, frenezia distrugerii adversarilor, refuzul dialogului, ignorarea cu nonşalanţă a unui principiu fundamental în orice stat de drept, audiatur et altera pars, compromit orice tentativă de a construi, instituţional şi uman, ceva durabil aici.

În ultimii ani, am avut mereu parte de discursuri inflamate, ai căror autori se erijau în campioni ai dreptăţii, unici deţinători ai adevărului, îndreptăţiţi (de cine? de ce?) să despartă binele de rău şi grîul de neghină. Retorica intoleranţei a fost practicată cu succes de autori onorabili şi, în egală măsură, de impostori, ceea ce a dus la discreditarea spiritului critic, asimilat, în mod iresponsabil, atacului la persoană. Sigur că da, e mult mai greu să sesizezi nuanţele unei situaţii complexe. Unii nu vor să le vadă, alţii sînt incapabili să gîndească altfel decît în alb şi negru, iar alţii manipulează informaţiile doar în funcţie de interese (politice, dar nu numai) de moment. Cu toţii însă jură pe moralitate, prezentîndu-se pe ei înşişi drept campioni ai Adevărului, Binelui şi Purităţii morale.

Prima condiţie a unei dezbateri civilizate este respectul faţă de Celălalt, capacitatea de a asculta argumentele pe care acesta le invocă şi, nu în ultimul rînd, buna-credinţă. Or, modul în care sînt prezentate lucrurile în ziarele de la noi şi în aşa-zisele dezbateri TV pune sub semnul întrebării finalitatea acestui demers, pe cît de zgomotos, pe atît de dubios. După cum la fel de dubios mi se pare a inventa un scandal legat de expoziţia de la ICR New York, pornind de la opiniile despre artă ale unui ilustru necunoscut – care are opinii ferme, dar nu şi competenţa necesară în materie de artă –, şi a lega acest subiect de prezenţa lui Sorin Antohi şi a lui Andrei Corbea la Şcoala de vară de la Berlin, incriminată, la Bucureşti, de personaje legate prin numeroase fire fie de regimul comunist, fie de serviciile secrete din România. Să recunoaştem că ceea ce se întîmplă azi la Bucureşti este o farsă. Foşti corifei ai regimului Ceauşescu, care n-au dispărut nici o clipă din prim-planul vieţii politice autohtone, îi cer acum socoteală lui Patapievici, luîndu-şi ca aliaţi de circumstanţă scriitori de talia Hertei Müller sau a lui Richard Wagner. Dacă reacţia scriitorilor germani ar fi putut declanşa o dezbatere reală, la care să aibă dreptul de a-şi spune punctul de vedere şi Sorin Antohi, şi Andrei Corbea, linşajul din presa noastră cea de toate zilele nu face decît să amplifice confuzia, dînd naştere unor situaţii în care tot felul de lupi moralişti îşi savurează, satisfăcuţi, victoria tîrzie.