OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Hagi a facut ceea ce trebuia. Demisia sa din functia de antrenor principal la Steaua apara statutul profesionistului in fata celui care, plin de bani, poate injosi, poate injura, poate umili. Hagi avertizeaza ca un om cu bani, dar lipsit de caracter si de onoare, nu are cum sa fie luat in seama. A avea bani nu e de ajuns daca vrei sa cladesti, daca vrei sa capeti respectul celor din jur. Timp de trei luni am asistat la infruntarea dintre un profesionist si un personaj rudimentar care si-a inchipuit, tot mai des in ultima vreme, ca poate avea Romania la picioare daca manevreaza sume imense si isi cumpara laudatori. „Hagi a fost un nume mare si Gigi mi-a luat tot, dar absolut tot: onoare, demnitate, personalitate, minte, tot, tot, tot“, a spus Gheorghe Hagi la conferinta de presa in care si-a anuntat demisia. Calcat in picioare de patron, Hagi a aratat ca nu poate indura la nesfirsit mojiciile. Fostul mare jucator a iesit din scena, lasindu-si patronul prada disperarii, bolborosind din nou despre nepriceperea antrenorului si declarind, cu un tupeu care frizeaza nesimtirea, ca „se bucura“ de plecarea lui Hagi.

Plecarea lui Hagi de la Steaua nu are doar conotatii strict fotbalistice. Este prima oara, dupa zeci si zeci de emisiuni de televiziune in care patronul Stelei era preamarit, emisiuni in care injura pe cine dorea si cum avea chef, cind cineva – Hagi – ii spune ca banii nu pot cumpara constiinte, ca un om nu poate indura sa fie transformat in pres. Hagi a trecut printr-un cosmar, a fost tirit in cel mai negru moment al carierei sale, dar s-a trezit. De fapt, injuraturile repetate ale patronului n-au fost trecute sub tacere sau minimalizate de Hagi. Pur si simplu, antrenorul avea o misiune de indeplinit si a pus tot timpul fotbalul mai presus de balacareala sefului. A vrut fotbal si a gasit prostie agresiva. A cautat sa construiasca o echipa, a cerut timp si rabdare, si a dat peste un personaj care urla, ca scos din minti, impotriva antrenorului. I-a impus jucatori, i-a dictat schimbari prin telefon, in timpul meciului, l-a facut albie de porci. Toate acestea le-a indurat Hagi care si-a inchipuit ca Steaua e o echipa de fotbal, nu doar un capriciu de vechil.

Piturca despre „oamenii potriviti“
Fostul mare fotbalist a plecat, aratind ca nu banii l-au adus la Steaua: „Ati scris ca am cel mai mare contract din Romania. Stiti ceva? Nici un leu nu am primit pina acum, dar nici nu-i vreau. Sa-i bage in centrul de copii si juniori, nu-mi trebuie bani, eu am lucrat din placere! Nu vreau banii lui Gigi“, a mai adaugat Hagi in ziua demisiei. Hagi a fost sustinut si de antrenorul nationalei Romaniei, Victor Piturca. (Sa ne amintim ca Piturca, in primul mandat la nationala, fusese indepartat, dupa ce calificase echipa Romaniei la Euro 2000, si cu aportul lui Hagi.) Piturca a amintit ca a plecat de la Steaua dupa ce patronul i-a cerut sa alunge jucatori: „Mi-a spus sa-l dau afara pe Paduret ca el e patron. Si, dupa patru ani de munca la Steaua, am plecat. Fa cu cine vrei de-astea, nu cu mine“. Selectionerul a fost de parere ca sefului i-a „mers“ cu alti antrenori, pentru ca a intilnit „oamenii potriviti“. „Am fost alaturi de Hagi suta la suta, dar fiecare doarme cum isi asterne. Ce s-a intimplat cu el, depaseste insa orice limita.“

Victor Piturca pune punctul pe i si darima rationamentele patronului. Nu la Hagi e problema, ci la Becali, care e anapoda construit si structurat. Tolerat de mass-media, laudat de mass-media, curtat de mass-media pentru rating (sa ne amintim cum deschidea Mihai Tatulici seria de emisiuni Zece pentru Romania cu Becali, invitat sa stea alaturi de ingineri, avocati, arhitecti, scriitori, carora patronul Stelei le urla ca fara banii lui ar fi zero, n-ar avea „pix si foi de scris“; sa ne amintim ploconelile Nasului, Radu Moraru, care tot turuia despre cum il admira si il respecta; sa ne amintim stirile Pro TV care au facut din seful Stelei un star; sa ne amintim temenelele lui Dan Diaconescu – si panica de care parea cuprins de cite ori Becali il apostrofa; pentru a-l indupleca, DD mai turna o lauda...).
Demisia lui Hagi e doar virful aisbergului. Sub gheata sint mormane de dejectii. Piturca are dreptate cind afirma ca patronul n-ar fi avut atita influenta daca n-ar fi gasit „oamenii potriviti“. Aici e buba cea mare: Becali a fost incurajat sa se comporte asa, a gasit „oamenii potriviti“ pe care i-a manevrat dupa cheful sau.

Soricelul fiert care rontaie discursuri rasiste
Patronul grobian nu-l respecta pe Hagi (care l-a adus prima oara pe stadion si i-a imprumutat bani), dar nu tine nici la Steaua, care e doar un mijloc pentru ambitiile sale nemasurate. La orice echipa mare, patronii vad in antrenor un colaborator si un prieten, il incurajeaza deseori si il „cearta“ doar intre patru ochi, dar il lasa sa-si faca meseria, il sustine in suficiente meciuri si sezoane. La Steaua, rufele se spala in public. Cum scria Maria Andries, in Gazeta sporturilor din 20 septembrie, dupa meciul pierdut de Steaua la Praga: „N-a fost Slavia contra Stelei, ci Steaua lui Hagi versus formula lui Becali. Cehii au indeplinit o formalitate. Dezbinarea fusese implinita de acasa, de la Bucuresti. Patronul si-a facut datoria. Putea fi visul tau, Hagi, dar n-a fost decit un meci pe jumatate visat, pe jumatate dictat. [...]. Nebunia ta, Hagi, cea de acum, a fost sa crezi ca disperatul ca relele marunte vor rodi un bine. Sau macar un rau suportabil. Cit despre nebunia ta, cea frumoasa, poate in alta viata, cu alta stea, in alt univers“.

Umilirea lui Hagi a incetat. Nu e destul. Agonia Stelei continua. Patronul are inca un loc de onoare la loja si bani destui sa cumpere televiziuni intregi, cu ziaristi adusi plocon linga visterie. Nu putini spun ca Hagi nu este un mare antrenor, ca Steaua sa juca slab si ineficient. Numai ca aici nu analizam, neaparat, jocul Stelei. Ci privim la felul in care o valoare nu e respectata in Romania, la felul in care un brand fotbalistic devine un prilej de ambitii desantate, la felul in care detinatorii de bani vor sa aiba si puterea absoluta, la felul in care un intrus murdareste un joc in care doar visatorii ridica tribunele in picioare. Demisia lui Hagi a devoalat – fara dubiu – comportamentul patronului, avind o precizie cu mult mai mare decit zeci de editoriale.

Efectul demisiei lui Hagi este devastator pentru un ins care s-a pretins un „trimis special“ printre romani. Hagi a dinamitat o statuie hidoasa prezentata drept neprihanita fecioara, aratind ca „imparatul e gol“. N-o fi Hagi mare antrenor, dar, intr-o singura dupa-amiaza, si-a redus patronul de la proportii gigantice la imaginea unui soricel fiert, care chitcaie, care rontaie discursuri rasiste si care alearga bezmetic prin cusca. Hagi a distrus imaginea patronului – tinuta in viata prin bani aruncati in stinga si in dreapta, i-a luat aura – prin care i-a pacalit pe toti cei care l-au crezut credincios si smerit, i-a anulat voiosia – aratindu-ne cavernele spiritului. Hagi a convins, intr-o singura dupa-amiaza. De la momentul demisiei lui Hagi, romanii nu mai pot fi pacaliti. Pentru ca profesionistul a invins impostura, iar omul integru a aratat ca purtatorii de bani nu sint atotputernici. Nu stim ce performante va avea Gheorghe Hagi ca antrenor. El are deja o performanta aparte: a spus cu voce tare, raspicat, ca Romania n-are nici o sansa daca seful Stelei devine patronul Romaniei.