OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Laudat fie Domnul in valoarea premiilor“, satiriza deja scriitorul Karl Kraus inceputurile Festivalului de la Salzburg. intr-adevar, Festivalul, care va implini in 2008 un secol de existenta, este o afacere de milioane, si inca una de succes. Si anul acesta s-au vindut peste 90% din bilete – majoritatea cu luni de zile in avans –, iar nu mai putin de 70% din public este alcatuit din Stammgäste, „abonati“ care viziteaza Festivalul in fiecare an. . in ce priveste finantarea din surse proprii, ea se ridica la peste 70%, dintr-un buget total de 47,4 milioane de euro, in timp ce alte festivaluri abia reusesc sa stringa o treime din aceasta suma. in fine, Festivalul de la Salzburg a prezentat la actuala editie, care s-a desfasurat intre 27 iulie si 31 august, nu mai putin de 180 de spectacole. Ce se ascunde insa in spatele cifrelor si mai ales in culisele de anul acesta? in primul rind, o noua echipa organizatoare.

Noul director general artistic
Jürgen Flimm (66 de ani) a condus intre 1985–2000 Teatrul Thalia din Hamburg si este deja cunoscut publicului Festivalului de la Salzburg, unde a fost director pina acum doi ani. Noul sau contract de la Salzburg expira in 2011. in paralel, el mai conduce si Trienala de la Ruhr.
Pentru stagiunea din acest an, Flimm a ales opera lui Ceaikovski, Evgheni Oneghin, sub bagheta lui Daniel Barenboim, in regia lui Andrea Breth, cu Peter Mattei, Anna Samuil si Ecaterina Gubanova in rolurile principale. De asemenea, directorul Flimm promitea in interviuri ca spectacolul Benvenuto Cellini de Hector Berlioz, dirijat de Valeri Gherghiev si pus in scena de „imaginativul“ Philipp Stölzl, va fi „neobisnuit“, „ciudat, insa frumos“. Drept „extrem de interesanta“ a calificat critica si opera Der Freischütz de Carl Maria von Weber, regizata de tinarul Falk Richter si dirijata pentru intiia oara de Markus Stenz. in fine, Armida lui Joseph Haydn, pusa in scena de Christof Loy si avindu-i in rolurile principale pe Michael Schade si Annette Dasch, urma sa ilustreze, dupa Jürgen Flimm, tema din acest an a Festivalului: „Fata nocturna a ratiunii“.

Noul director de scena
Thomas Oberender si-a sustinut doctoratul despre Botho Strauß la Humboldt-Universität din Berlin inainte de a deveni cunoscut drept dramaturg la mijlocul anilor nouazeci. in 2000, Oberender a intrat ca secretar literar la Teatrul din Bochum, iar in 2005 a devenit codirector la Schauspielhaus din Zürich.
Oberender si-a facut debutul anul acesta la Salzburg cu O sarbatoare pentru Boris. Piesa a fost scrisa de Thomas Bernhard la comanda Festivalului de la Salzburg din 1966, atunci insa n-a mai ajuns sa fie reprezentata, de teama unui scandal. in schimb, Oberender – care, cu titlu de anecdota, s-a nascut in acelasi an – o considera drept „una din piesele de rezistenta si dintre cele mai poetice ale lui Bernhard“, un joc rafinat intre Beckett si Genet, care „nici acum nu place inca si totusi este irezistibila“. in plus, ea trebuie vazuta drept un fel de „travesti al lui Jedermann“, piesa-cheie a Festivalului de la Salzburg.
Noul director de scena Oberender a mai ales pentru Festival Cvartet de Heiner Müller, considerat ideal pentru rezidenta baroca a Salzburgului, Visul unei nopti de vara si colajul Molière, in regia lui Luk Perceval, istoria absolut inedita si severa a pasiunii unui erou care cauta dragostea, dar gaseste doar banii. Pe scurt, Oberender se declara convins ca „trebuie impuse valori, iar nu mode; moda se face doar periferic“.

Noul director muzical
Markus Hinterhäuser s-a nascut in 1959 pe coasta mediterana, in La Spezia, insa a crescut la Viena, unde a studiat pianul la Universitatea de Muzica, iar apoi la Mozarteum din Salzburg. Interpret de muzica clasica si romantica, el a repurtat succese ca acompaniator al unor spectacole de lieduri cu Brigitte Fassbaender sau Jochen Kowalski. Mai tirziu, el a descoperit si repertoriul muzicii contemporane, organizind chiar intre 1993 si 2001 Festivalul zeitfluss pentru muzica contemporana de la Salzburg.

in ce priveste actuala sa functie la Festivalul de la Salzburg, Hinterhäuser se considera in primul rind dator „sa creeze constelatii“, altfel spus, „sa stringa laolalta oamenii“. Cea mai interesanta intilnire muzicala din acest an a fost fara indoiala cea cu West-Eastern Divan Orchester, fondata de Daniel Barenboim in 1999 si din care fac parte tineri muzicieni din Israel si din statele invecinate. „Proiectul acesta nu poate fi separat de mesajul sau politic“, aprecia Hinterhäuser, care a pregatit si un simpozion politic pe aceasta tema. Mai mult, intreaga orchestra a fost gazduita la Salzburg vreme de patru saptamini si a putut participa la repetitiile Filarmonicii din Viena; proiectul a fost denumit de Hinterhäuser „scoala auzului“.
Pe scurt, programul concertant cu Filarmonica din Viena, Filarmonica din Berlin si cu alte orchestre invitate a inclus o oferta la fel de bogata ca intotdeauna, sa amintim aici numai proiectul lui Giacinto Scelsi cu regizorul Christoph Marthaler si cu Klangforum din Viena. Nu a existat totusi un program tematic special, ci directorul muzical si-a dorit inainte de deschiderea Festivalului doar concerte „care sa incinga spiritele“.

Momentul bilantului
Dupa cum arata incasarile mentionate la inceput, din punct de vedere managerial si editia din acest an a Festivalului a fost un succes. in ce priveste imaginea organizatorilor, Jürgen Flimm a impresionat favorabil; printre altele, el a reusit sa-si pastreze cumpatul atunci cind cuplul de vis al publicului de la editia de anul trecut, rusoaica (naturalizata in Salzburg) Anna Netrebko si mexicanul (cu radacini austriece) Rolando Villazón, si-a anulat in ultimul moment participarea, ceea ce a reusit cu adevarat sa incinga spiritele, chiar daca doar ale presei bulevardiere.

Critica a fost mai degraba dezamagita de faptul ca Filarmonica din Viena nu a avut ocazia sa se confrunte cu dirijori excelenti. Nici repertoriul selectat de Thomas Oberender n-a reusit sa convinga, spre deosebire de cel al predecesorului sau, Martin Kusej: Luk Perceval „a chinuit“ publicul vreme de patru ore cu Molière. O pasiune, regizoarea Christiane Pohle a esuat cu O sarbatoare pentru Boris, Visul unei nopti de vara, in regia lui Christian Weise, n-a fost original, cum se promisese, ci de-a dreptul plictisitor si numai Barbara Frey a entuziasmat cu Cvartetul lui Heiner Müller.
in fine, directorul Markus Hinterhäuser pare sa fi pasit cu dreptul in templul muzical al Festivalului: indeosebi Continentul Scelsi a fost primit extrem de favorabil, deopotriva de public si de critica, in timp ce seminarele si workshop-urile gazduite la Salzburg isi pot arata abia in citiva ani roadele.

Viena
Traducere de Madalina Diaconu