OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Reabilitarea politica a lui Abdullah Gul a fost „finalizata“ odata cu alegerea sa in functia de presedinte al Turciei, dupa ce, in urma cu zece ani, el fusese inlaturat din Guvern de catre armata. Cum era de asteptat, ministrul de externe Gul a cistigat cea de-a treia runda a alegerilor in Parlament, la patru luni dupa ce prima incercare a Partidului Justitiei si Dezvoltarii (AKP) de a-l propulsa in functia de presedinte a fost blocata de elita laica. Candidatura lui Gul a fost intotdeauna o problema controversata, din cauza trecutului sau islamist si a faptului ca sotia sa poarta valul islamic, considerat de laici drept un act de sfidare. Sa nu uitam ca, in urma cu citeva luni, un milion de oameni au iesit in strada pentru a manifesta impotriva islamizarii tarii si ca armata turca s-a declarat gata sa apere Turcia seculara. De altfel, armata si-a exprimat de mai multe ori ostilitatea fata de noul presedinte, pe care il suspecteaza ca intentioneaza sa islamizeze Turcia, atitudinea sa fiind dezaprobata de majoritatea mass-media de la Ankara.

Sa ne amintim si faptul ca militarii turci au rasturnat patru guverne in cursul ultimei jumatati de secol, ultima lor interventie, in 1997, incheindu-se cu demisia primului Guvern islamist din istorie, din care a facut parte si... Abdullah Gul. Cu o zi inaintea votului din Parlament, armata a lansat un nou avertisment ca principiul fondator al Turciei moderne – separarea politicii de religie – este amenintat de candidatura ministrului de externe la presedintie. Pe pagina sa de internet seful armatei turce, generalul Yasar Buyukanit, avertiza ca „centrele raului incearca sa erodeze principiile laice pe care este fondata Turcia“ si promitea ca „Fortele Armate nu vor face concesii de la pozitia ferma pe care o au in privinta misiunii de veghere si aparare a statului de drept turc, laic si social, asa cum o cere Sistemul gindirii kemaliste“.

in sfirsit, Gul a fost votat de 339 din totalul de 550 de membri ai Parlamentului, dominat de formatiunea premierului Recep Tayyip Erdogan, AKP. 276 de voturi erau suficiente pentru a fi ales. Ceilalti doi candidati, Sabahattin Cakmakoglu, din partea Partidului Actiunea Nationalista (MHP), si Husein Tayfun Icli, din cadrul Partidului Stingii Democratice (DSP, de centru-stinga), au obtinut 70 si, respectiv, 13 voturi. in aceeasi zi, Abdullah Gul a depus juramintul, promitind sa fie fidel republicii: „Jur in fata marii natiuni turce [...] sa fiu fidel democratiei si republicii laice [...] si sa imi indeplinesc datoria in mod impartial“.
Presa de la Ankara a comentat intens alegerea lui Gul in fruntea statului, unele ziare postind pe prima pagina nici mai mult, nici mai putin decit textul integral al juramintului. Este cazul cotidianului Hurryet („Primul sau discurs a abordat problema laicitatii“) si al ziarului liberal Radikal („Domnule Gul, nu uitati niciodata acest juramint“). „O misiune istorica il asteapta pe presedintele Gul – comenta Hurryet – este vorba despre transformarea consecintelor negative si traumatismelor induse de aceasta alegere intr-un avantaj istoric.

Cu alte cuvinte, trebuie sa convinga poporul pentru care atasamentul fata de valorile laice sint pe primul loc ca si el este fidel acestui principiu.“ „Alegerea lui Gul va constitui un punct de cotitura in istoria noastra politica; ar trebui sa ne apropie si mai mult de o democratie matura“ – este de parere publicatia liberala Milliyet. Liberalii nu sint de acord cu ingrijorarile exprimate de catre aparatorii cei mai intransigenti ai laicitatii, considerind ca acestea reflecta mai degraba o forma de propaganda politieneasca decit un sentiment real de teama pentru soarta institutiilor laice. Cotidianul Vatan anticipeaza ca „inceputurile domnului Gul nu vor fi usoare. Fiecare dintre pasii sai va fi cercetat cu lupa de catre toate acele institutii si organizatii sensibile la mentinerea laicitatii tarii“. Totodata, ziarul a facut apel la Gul si la premierul Recep Tayyip Erdogan sa profite de acest succes pentru a consolida coeziunea sociala: „daca presedintele si premierul inteleg pe deplin misiunea lor istorica si deschid bratele intregii natiuni, nu doar Turcia va avea de cistigat, ci si ei insisi“.

Turcia si UE
Numerosi lideri politici internationali l-au felicitat pe Abdullah Gul dupa alegerea sa in functia de presedinte al Turciei. Presedintele rus Vladimir Putin si-a exprimat speranta intr-o intensificare a relatiilor bilaterale si convingerea ca „stabilitatea si securitatea in regiune vor fi favorizate“. Presedintele american George W. Bush a reafirmat „angajamentul Statelor Unite in relatiile cu Turcia, un partener si un aliat puternic“ (in problema Orientului Mijlociu, ar fi de precizat). inainte de reactia liderului de la Casa Alba, Washingtonul salutase alegerea lui Gul prin intermediul unui purtator de cuvint al Departamentului de Stat, Tom Casey: „Salutam acest exercitiu de democratie turc care se inscrie in procesul de dezvoltare democratica a tarii“.

intrebat in legatura cu avertismentul lansat de generalul Yasar Buyukanit, in privinta eventualelor tentative de dezmembrare a sistemului laic, Casey a declarat ca are „incredere totala in democratia turca“ (chiar daca ea e „in curs de dezvoltare“...). Si premierul grec Costas Karamanlis a trimis un mesaj de felicitare, subliniind ca „spera in continurea eforturilor depuse de cele doua tari in vederea ameliorarii relatiilor bilaterale in baza dreptului international“. State membre ale NATO, Grecia si Turcia au, dupa cum se stie, o serie de diferende privind suveranitatea in Marea Egee si nu mai putin spinoasa problema cipriota.

Uniunea Europeana, ai carei oficiali l-au avertizat pe Nicolas Sarkozy asupra consecintelor negative ale blocarii negocierilor de aderare a Turciei, a salutat luni, in preziua alegerii lui Gul, declaratiile sefului statului francez, privind disponibilitatea Parisului de a permite continuarea discutiilor cu Ankara. Un purtator de cuvint al Comisiei Europene a reiterat pozitia executivului comunitar, al carui presedinte, José Manuel Durão Barroso, il avertizase personal pe Sarkozy asupra „consecintelor negative“ ale unui blocaj al procesului de aderare a Turciei: „UE trebuie sa-si indeplineasca angajamentele, iar negocierile trebuie sa continue in baza cadrului legal“ definit de toate statele membre de la deschiderea negocierilor cu Turcia, in 2005.

Despre ce e vorba, dincolo de „marota turca“ a lui Sarkozy, afisata inclusiv in recentele sale discursuri electorale? Despre un tirg. intr-o alocutiune rostita luni in fata ambasadorilor francezi, Sarkozy a lasat impresia ca este gata sa renunte la blocarea negocierilor de aderare cu Ankara, dupa ce afirmase hotarit ca aceasta mare tara musulmana „nu isi are locul“ in Uniune si ca un parteneriat privilegiat cu cele 27 de state membre este suficient. Sarkozy zice ca, daca cele 27 de state sint gata sa reflecteze, prin intermediul unui comitet al „inteleptilor de nivel inalt“, la viitorul Europei in perioada 2020-2030, „Franta nu se opune deschiderii unor noi capitole de negocieri intre UE si Turcia in lunile si in anii care urmeaza“. Lisabona, care detine presedintia UE pina la sfirsitul lunii decembrie, nu a putut spune, insa, daca „ar putea accepta crearea acestui «comitet al inteleptilor» inainte de sfirsitul anului“, dupa cum a sugerat Sarkozy.

in ultimele saptamini, Franta parea ca a inceput sa isi modifice discursul, cu atit mai mult cu cit premierul portughez, José Sócrates, a subliniat in repetate rinduri ca tara sa sprijina pe deplin aderarea la termen a Turciei la UE. (Dar negocierile de aderare sint organizate pe 35 de capitole tematice. Deschiderea lor este progresiva si necesita aprobarea in unanimitate a tuturor statelor membre. in ce priveste aderarea Turciei, cele 27 de state au pareri atit de diferite, incit pina in prezent s-au deschis numai patru capitole. Analistii estimeaza ca negocierile ar putea dura cel putin 10-15 ani.) Ei bine, da, era doar o impresie: a doua zi (marti), Laurent Wauquiez, purtatorul de cuvint al Guvernului de la Paris, citat de Reuters, a declarat ca Franta propune stadii diferite in negocierile dintre UE si Turcia, problemele care tin de integrare urmind sa fie discutate mai tirziu: „propunerea Frantei este sa se discute initial 30 de pachete referitoare la asociere“.

Oficialul guvernamental a adaugat ca Nicolas Sarkozy se opune in continuare aderarii Turciei, dar nu doreste divizarea blocului comunitar din cauza acestei probleme. Miercuri, presedintele Comisiei Europene a afirmat ca se opune unei dezbateri pe tema granitelor geografice ale UE. Comentariile sale, facute intr-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, au constituit un raspuns la propunerea lui Sarkozy, privind o „reflectie fundamentala“ asupra viitorului Uniunii, inclusiv a „frontierelor, viitorului si mesajului sau“. Barroso a reafirmat pozitia Bruxelles-ului, si anume ca decizia privind aderarea Turciei la UE nu ar trebui luata in prezent, dupa ce Sarkozy a facut din dezbaterea pe tema viitorului Europei o conditie pentru ca Parisul sa nu blocheze negocierile dintre Bruxelles si Ankara. Oficialul a mai spus ca o dezbatere pe tema „obiectivului politic al Europei“ este „o idee buna“, insa a tinut sa sublinieze ca „deciziile democratice vor trebui intotdeauna luate de institutii“.

O noua Constitutie?
Dupa ce Abdullah Gul a aprobat structura noului guvern, partidul AKP a prezentat un program de guvernare pe o perioada de cinci ani, menit sa accelereze o serie de reforme cerute de Uniunea Europeana, sa reduca impozitele si sa mentina o ordine fiscala. Premierul Recep Tayyip Erdogan intentioneaza sa propuna o noua Constitutie civila, menita sa consolideze democratia si statul de drept, precum si sa extinda libertatile individuale, care va constitui obiectul unor dezbateri in Parlament in urmatoarele luni. Reforma va provoca cel mai probabil nemultumire in rindul armatei, dar va fi salutata de Uniunea Europeana. Erdogan a promis sa isi continue agenda de reforme, destinata sa asigure o dezvoltare continua a economiei, sa scada rata de somaj si inflatia si sa mareasca venitul pe cap de locuitor. Programul lui Erdogan ar putea include masuri pentru imbunatatirea respectarii drepturilor omului si a preveni tortura. Parlamentul ar urma sa aprobe programul saptamina urmatoare, avind in vedere ca AKP detine majoritatea in Legislativ.