OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

inregistrarea oficiala a Uniunii Civice Maghiare in registrul partidelor de catre Tribunalul Municipal Bucuresti la inceputul acestei saptamini ar putea avea repercusiuni dintre cele mai variate asupra politicii romanesti. Ele depasesc cu mult sfera relativ strimta a razboiului de uzura dintre radicalii si moderatii maghiari din Romania.
*
Prima consecinta care trebuie luata in considerare are in vedere impactul sistemic. Nu este nici un secret ca, la inceputul anilor ’90, UDMR era o formatiune politica perceputa de multi alegatori din Romania drept o exceptie, un exemplu singular de cum ar trebui sa activeze un partid politic consecvent principiilor sale si, mai ales, de cum ar trebui sa vorbeasca si sa se comporte liderii partidului. Este indeajuns sa ne aducem aminte de Frunda György in calitate de candidat prezidential la alegerile din 1996 si 2000 si de performanta contracandidatilor sai. La ambele alegeri, multi romani isi exprimau regretul ca etnia domnului Frunda nu le permite sa voteze pentru domnia sa. Ceea ce, in paranteza fie spus, vorbeste mai degraba despre acel segment al electoratului, decit despre Frunda si UDMR-ul sau.
*
Participarea UDMR-ului la guvernare, in mod direct sau indirect, incepind cu anul 1996, a dus insa la uzura acestei formatiuni. Mai degraba decit sa-si influenteze partenerii, UDMR s-a dovedit a fi influentabil de catre ei sau poate de catre sistemul politic in sine. Coruptia si comportamentul oligarho-partinic nu cunoaste granite etnice, dupa cit se pare. in mod ironic, afirmatia adeseori facuta de catre liderii UDMR, potrivit careia telurile comunitatii maghiare din Romania trebuie atinse in cadrul sistemului politic existent, si nu in afara lui, cum o cereau radicalii, s-a dovedit exacta. Nu vreau sa afirm cu acestea ca realizarile obtinute prin participarea la guvernare ar fi fost nesemnificative din punctul de vedere al electoratului acestei formatiuni. Din contra. Dar imaginea de care se bucura UDMR-ul in rindul electoratului democrat roman, indiferent de etnie, s-a erodat semnificativ.
*
Desigur, nu acest electorat este cel care asigura supravietuirea UDMR ca formatiune politica. Aparitia si succesul relativ al UCM ca formatiune disidenta s-au datorat, in primul rind, nemultumirilor radicalilor din rindul acestei formatiuni, care au beneficiat de doi factori importanti: prestigiul de netagaduit al arhiepiscopului T˝okés László si sprijinul moral, dar si financiar, obtinut de acesta din partea Fidesz-ului maghiar, indiferent daca acesta s-a aflat la guvernare sau in opozitie. De fapt, accesul la resurse si mai ales distribuirea acestora a constituit si continua sa constituie unul dintre aspectele-cheie ale disputei din cadrul si din afara cadrului activitatii UDMR-ului. Trebuie adaugat imediat ca, din acest punct de vedere vazute lucrurile, si moderatii aflati la conducerea UDMR au beneficiat de acelasi tip de sprijin financiar din partea coalitiei aflate la guvernare la Budapesta in al doilea mandat consecutiv. Dupa cum se vede, nici UDMR nu face exceptie de la celebra afirmatie a lui Harold Laswell, cum ca politica s-ar rezuma la intrebarile „Cine primeste ce, cum si cind“.
*
incercarile conducerii actuale ale UDMR de a impiedica inregistrarea UCM la tribunal nu puteau sa nu esueze pina la urma. Succesul efemer al acestor incercari la alegerile locale din 2004 a fost o victorie à la Pirus. Vazind lucrurile din aceasta perspectiva, existenta unui al doilea partid etnic maghiar este benefica in primul rind pentru democratie si pentru UDMR. Democratia nu este posibila fara opozitie, in ciuda celor afirmate recent de catre un proaspat consilier prezidential.
*
Dar in ceea ce priveste sistemul politic romanesc, exista si o alta fata a monedei. Riscul nereprezentarii UDMR in viitorul parlament ramine considerabil, in ciuda succesului obtinut de ambele parti la recentele alegeri europarlamentare.
La parlamentare, participarea la vot a electoratului romanesc va fi fara indoiala mai ridicata decit cele 30% inregistrate in noiembrie, deci pragul de reprezentare va fi mult mai greu de atins. Oricine are o idee cit de vaga asupra consecintelor nereprezentarii parlamentare a unei minoritati de 1.600.000 de persoane stie ca acest risc este in primul rind un pericol pentru democratia romaneasca. Daca la nivel local competitia dintre UDMR si UCM poate fi benefica, la nivel parlamentar ea poate fi fatala. Ar fi ironic ca tocmai acum, cind Partidul Romania Mare pare a fi in agonie, Corneliu Vadim Tudor sa-si vada visul implinit.