OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Regimul comunist abunda in unanimitati false si ilegitime. Votul unanim din Parlament pentru Legea Catedralei Mintuirii Neamului aminteste de acele practici. El nu este rezultatul unei potriviri sincere de valori, gindire si vointa a alesilor, ci o constienta abdicare de la rationalitate si respect pentru statul de drept, cu gindul de a multumi/a nu supara Biserica Ortodoxa Romana in prag de alegeri.

Guvernul PSD si Ministerul Culturii si Cultelor au sprijinit Patriarhia BOR si au intreprins aproape tot ce era omeneste posibil: au emis sapte Hotariri de guvern, au radiat ilegal de pe lista monumentelor istorice 5,27 ha din Parcul Carol, au incalcat Constitutia si mai multe legi (expunindu-se astfel unor procese, aflate pe rol la Curtea de Apel), iar acum incearca sa creeze o aparenta de legalitate impunind o lege abuziva.
Asociatia Solidaritatea pentru libertatea de constiinta a facut lobby la Camera deputatilor si a obtinut promisiuni din partea a aproape 40 de deputati (de la PD, PNL, PRM si UDMR) ca vor vota impotriva Legii Catedralei. Fara sprijinul unuia dintre aceste grupuri parlamentare, PSD nu ar fi putut impune legea. In Comisia pentru Cultura, citiva deputati de la PD, PNL si UDMR au aparat bine punctul nostru de vedere, fiind aproape de a impune un amendament care ar fi scos din textul legii locatia Parcul Carol.

S-a pierdut cu 6 la 5, rezultatul depinzind de votul unui tinar deputat PD de Cluj, absolvent de teologie si mai putin sensibil la problemele bucurestenilor (inlocuitor al lui Emil Boc). In dezbaterile din plen s-a spus ca legea e neconstitutionala si contine alte citeva nereguli majore, ca „ne-ar ride lumea daca am vota asa ceva“. Totusi, la votul final, dintre cei aproximativ 50 de deputati prezenti, nimeni nu a avut curajul sa voteze impotriva sau macar sa se abtina. Un singur vot diferit ar fi dat peste cap intregul proces. Pentru ca s-ar fi mentionat si numarul de voturi „pentru“ si s-ar fi vazut atunci clar ca nu era intrunit cvorumul necesar unei legi organice. In absenta voturilor impotriva sau a abtinerilor, s-a spus sec: unanimitate.
Parlamentarii Aliantei D.A. au argumentat dupa votare ca, daca ar fi ridicat mina impotriva proiectului de lege, l-ar fi expus pe Traian Basescu unor atacuri din partea PSD pe motiv ca s-ar opune vointei Patriarhiei BOR. Suna plauzibil, data fiind influenta bisericii la nivel national.

Dar abia acum Traian Basescu este cu adevarat vulnerabil la denigrari nationalist-ortodoxiste din partea PSD. Propaganda anti-Basescu abia acum poate fi eficienta. Gestul sau de a apara parcul va fi considerat „antiortodox“, fiind singular, din moment ce pina si partidele care ii sustin candidatura, iata, au votat in „unanimitate“ legea. Abia acum Basescu va trece drept un „excentric“ pentru cei care vor afla doar parerea BOR sau a PSD si nimeni de la liberali sau de la pedisti nu-l va putea apara convingator. In timp ce o opozitie in Parlament a tuturor celorlalte patru partide ar fi lasat PSD descoperit si fara posibilitatea de a directiona tirul impotriva unui singur om.
De fapt cine si ce pierde sau cistiga de pe urma votului din Parlament?
Patriarhia BOR cistiga la capitolul impact mediatic, votarea legii parind un succes decisiv. In realitate, legea este inaplicabila. Patriarhia BOR nu cistiga nimic cu adevarat. Nu va primi autorizatiile de constructie, intrucit Parcul Carol este monument istoric protejat de Legea 422/2001; daca s-ar elibera, totusi, o asemenea autorizatie, noi o vom ataca in instanta, iar cel care o va semna va fi pasibil de sanctionare penala pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu.

PSD cistiga intr-un sens, avind acum inca o arma demagogica anti-Basescu. In acelasi timp, PSD pierde, intrucit opozitia fata de distrugerea Parcului Carol este larg raspindita si vehementa, cel putin in Bucuresti, dar si in rindul electoratului „informat“ din tara. Faptul ca legea prevede utilizarea banilor publici pentru aceasta constructie megalomanica, estimata, ca dimensiuni, la o treime din Casa Poporului, ii va revolta pe multi dintre cei care primesc pensii modeste, servicii medicale precare, adica pe aceia carora Alianta D.A. se teme in mod eronat ca le-ar fi pierdut votul.
Alianta D.A. risca sa piarda voturi pina acum sigure in Bucuresti si in alte mari orase, in speranta unor voturi improbabile si motivate de fapt de alte ratiuni, din zonele rurale. Alinta D.A. nu cistiga nimic ca imagine din votarea acestei legi, ci doar, eventual, va evita atacuri pe motiv religios pentru candidatii ei la fotoliile parlamentare.

Traian Basescu, sustinind in continuare protejarea Parcului Carol, isi va pastra capitalul de simpatie din Bucuresti, dar va putea fi atacat mai usor in conditiile in care Alianta l-a lasat singur in aceasta batalie.
Poate cistiga semnificativ, cel putin in Bucuresti, URR, care a fost consecventa in a sanctiona incercarea de distrugere a Parcului Carol.
Cel mai grav lucru este ca, in primul rind, pierd bucurestenii si pierde statul de drept. Si tinerii, care, ingretosati, intorc spatele dezbaterilor politice. Se risipeste pentru multi vaga speranta ca exista alternativa politica reala la comportamentele nedemocratice ale PSD. Pierd si cetatenii din zona Parcului Carol care se vor putea trezi intr-o dimineata cu echipe de muncitori adusi de Patriarhia BOR sa taie copacii din zona pe care o va avea in proprietate.
Politica poate fi inteleasa ca o plasa de atitudini si de actiuni care vizeaza raul cel mai mic. Se poate intelege asta, ca si faptul ca interesele si calculele electorale primeaza adesea. Dar pina la un punct... Fara o anumita consecventa in a apara principiile statului de drept, ratiunea prima a politicii se dizolva. Demnitatea si anvergura unui om politic se vad tocmai in momentele dificile. Iar o democratie veritabila nu se poate construi cu atitudini minimaliste, gen „raul cel mai mic“.

Parlamentarii, cu exceptia celor de la PSD, nu au votat in acest fel ca urmare a unei dezbateri in grupurile parlamentare sau a unei comenzi de la virful partidului. Totul s-a transat in cursul celor 30 de minute, acolo, in sala de sedinte. Si in constiintele tematoare ale celor care invoca prudenta politica pentru a-si masca lasitatile.
Inainte de vot ni se stringea mina si ni se spunea pe holurile Camerei: „Bravo, avem nevoie de tineri ca voi; avem si noi demnitatea noastra de deputati, nu putem vota o asemenea lege; dupa securisti, popii sint cel mai mare rau al acestei tari“. Dupa votul in plen, ni se evitau privirile sau ni se argumenta ezitant ca „Biserica Ortodoxa este puternica in tara si nu avem ce face“...
Nu este nevoie de o lege care sa impuna explicit teocratia in Romania. Subordonarile de acest gen ale institutiilor statului, impotriva cadrului constitutional, catre Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane o consfintesc.

Remus CERNEA
director executiv
Asociatia Solidaritatea
pentru libertatea
de constiinta