OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In sistemul de invatamint romanesc, reforma era necesara si ea a inceput, chiar daca tirziu, pe la mijlocul deceniului trecut. La sfirsitul lui a aparut „noul“ Curriculum National, de fapt primul, deci singurul de acest fel, articulat, in scoala noastra. Nu mai avem de-a face cu programe analitice, descriptive, axate pe continuturi obligatorii, ci cu unele centrate pe obiective, respectiv competente care se pot realiza, exersa, atinge prin continuturi diferite, urmind parcursuri diferite, prin metode diferite, deci, folosind manuale diferite. Astfel se repun in drepturi creativitatea si optiuneate, deci, folosind manuale diferite. Astfema!). Astfel au aparut manualele „alternative“ (poate mai potrivit ar fi sa le spunem paralele), punctul cel mai sensibil al reformei invatamintului.
Incerc sa sintetizez in cele ce urmeaza istoria mai putin cunoscuta a acestor manuale.

Pe baza programului finantat de Banca Mondiala, pentru clasele I-VIII s-au finalizat licitatiile in urma carora au aparut maximum trei manuale pentru fiecare disiciplina. Aceste licitatii s-au desfasurat pe baza unor reguli foarte stricte, in etape, tinindu-se seama de calitatea manuscriselor (65%) si de pret (35%). Calitatea s-a evaluat pe baza a opt criterii, pe manuscrise ramase secrete pina in ultima faza. Chiar daca din punct de vedere calitativ corespundeau cinci, sase sau opt manuale, in functie de pret se tipareau trei. Pretul este esential, in conditiile in care pentru invatamintul obligatoriu manualele sint cumparate de minister si distribuite gratuit.)
Organismul care a efectuat evaluarea pentru manualele destinate claselor I-VIII: CNAM (Consiliul National pentru Aprobarea Manualelor) a continuat operatiunea si pentru manualele de liceu, dar in cu totul alte conditii. Nemaifiind vorba de licitatii, ci de piata libera, evaluarea s-a facut numai din punctul de vedere al calitatii, fara a se tine seama de pret. (De altfel, piata libera a manualelor este una din conditiile puse de Comisia Uniunii Europene Romaniei, in vederea aderarii).
Astfel, manuscrisele complete au fost evaluate cu numele editurilor si ale autorilor la vedere, deoarece acestia (edituri si autori) se angajeaza in concurenta cu celelalte, pe propria cheltuiala, ministerul dind un aviz de tiparire (la recomandarea organismului sau, amintitul CNAM) fara a suporta nici un fel de costuri. (Reamintesc faptul ca si in sistemul de licitatii treceau de criteriile calitatii mai multe titluri, apareau insa numai trei in functie de pret!) La liceu, manualele se aleg de catre profesori si elevi, care le cumpara, nu le primesc gratuit.

Limitarea numarului de manuale pentru liceu este surprinzatoare, nedreapta, arbitrara si neproductiva. Pe ce criterii se bazeaza ea? De ce sa se afecteze continuitatea optiunii profesorilor? De ce sa se impiedice editurile de profil pedagogic sa-si tipareasca manualele pe riscul propriu? De ce sa se schimbe regula jocului cu putin timp inainte de a incepe un nou an scolar?
Daca un argument ar fi ca nu toate manualele aparute sint exceptionale, e limpede ca cele care nu sint bune vor fi eliminate, neavind solicitari.
Alt angajament invocat a fost acela ca profesorii nu pot alege din cauza numarului prea mare de titluri. Le-as aminti, acestora, ca ei cunosc deja programele ca au lucrat si la clasele a IX-a si a X-a si le ajunge sa rasfoiasca atent cartea pentru a-si da seama care e demersul didactic si eventual, selectia textelor.
La limba si literatura romana programa de liceu prevede competente (deprinderi) foarte clare, iar in privinta continuturilor exista doar recomandari, libertatea de optiune a dus la elaborarea, respectiv, alegerea manualelor. Elevii nu vor mai avea un repertoriu comun de texte fetisizate de supralicitarea scoala, ci competente comune, indiferent de suportul pe care s-au exersat. De asemenea, programa prevede o lista de 17 autori canonici care trebuie studiati cu cel putin un text in timpul celor 4 ani de liceu, ceea ce asigura tuturor absolventilor un fond, comun prin accesul la operele marilor scriitori.

Sistemul de invatamint functioneaza inertial, pe cicluri de cel putin 4 ani. Sintem abia la jumatatea ciclului liceal aflat „pe valul“ reformei, cum sa continuam cu numai 3 manuale?
Imi amintesc cum arata cultura romana cu cite o revista literara in fiecare mare oras, cu doua canale TV si trei posturi de radio.
Astazi, pluralismul a dus in cultura si in mass-media la aparitia a zeci de publicatii, posturi de radio si de televiziune. Un public foarte eterogen se descurca in optiunea pentru ele si piata si-a spus cuvintul. (E limpede ca in cazul manualelor nu este vorba numai despre criterii de piata, ci si de o riguroasa adecvare la programe, obligatorie in vederea patrunderii pe piata.)
De ce nu s-ar acorda credit unui segment educat al populatiei in alegerea libera a unui instrument de lucru?

Luminita MEDESAN
profesoara de limba si literatura romana
Colegiul National „George Cosbuc“
Cluj