OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sfintele sarbatori de iarna, apoi sfinta optiune electorala a alternantei la putere, cu urgentele impuse primelor saptamini din noul an, in fine, intreruperea aparitiei revistei ne-au impiedicat sa consemnam la timp o a treia parte a „ultimului bal“ al restauratiei mediocrate in cinematografia romana.

Primele doua parti, am vazut, s-au consumat in perioada iunie-noiembrie 2004, prin cele doua faze ale fraudarii celui din urma concurs de proiecte girat de CNC. A treia parte a balului, la rindu-i compusa din doua acte, a avut loc in decembrie, la Cinema Union, unde mai persistau din vara umbrele ministrului mafiot de la balcon, iar de pe podium, cele ale portarului gresit incadrat ca director general si ale cunoscutei dizeuze Madam Encomion, laudind disproportionat si pervers premiile obtinute in strainatate de citeva scurtmetraje inegale, ca centrifuga, capcana si perdea de fum in ascunderea concedierii mai tuturor tinerilor de talent de pe platourile de filmare a lungmetrajelor, intr-un an cinematografic mai trist decit golul premierelor din anul 2000.

- Scoala de film Bostan-Nichitus-Sopterean
Cele doua acte dansante finale nu merita insa mai mult decit transcrierea unor insemnari din carnetul de bal, la care recurg acum retrospectiv ca solutie salvatoare, fiindca, dupa o pauza de doua luni si jumatate in virf de stagiune, nici in luna martie fantomele inca nealungate din sediul istoric al Oficiului National Cinematografic (ONC) nu sint in stare sa anunte vreun nou lungmetraj romanesc in premiera.
La capatul a patru ani incheiati de euforie neingradita in casa filmului romanesc, suficienta mediocritatii incintate de sine insasi trebuia sa ajunga si ea la un stadiu al propriei desavirsiri. Imaginati-va concentrate in spatiul unui scurtmetraj de numai un sfert de ora cele aproximativ 400 de minute cite ar totaliza impreuna ultimele ispravi ale vechii garzi, Orient Express (Sergiu Nicolaescu), Magnatul (Serban Marinescu), Lotus (Ioan Carmazan), la care s-ar adauga neaparat dintr-o stagiune anterioara, ca reteta sa fie intreaga, feminismul patriotard din siropul documentar provincial Doamna cu trandafiri de Cristina Nichitus.

Comprimate in 15 minute, nonsensul narcisist, goma fotogenica si stupiditatea serenissima ajung sa se cristalizeze intr-un obiect audio-vizual lucitor-tipuitor, tocmai bun de atirnat in pomul de Craciun al casei cu pricina. Un scurtmetraj, dar – nota bene! – de fictiune, cu actori, despre care portarul gresit incadrat Decebal Mitulescu va spune dupa proiectie ca este „o bijuterie filmica“, „opera de exceptie“. Iar pentru ca toate acestea trebuia sa poarte un nume, sa aiba un autor si un producator, a fost cofinantat decisiv de CNC, finalizat si lansat la o festivitate oficiata solemn la Cinema Union, sub un titlu care spune multe, dar nu spune totul: Conturul norilor – „un film de Marius Sopterean produs de Elisabeta Bostan“. Totul nu spune nici subiectul scurtmetrajului Conturul norilor, dar ne ajunge (tineti-va bine, caci sintem intr-un avion): un celebru dirijor de origine romana se afla in drum spre patrie pe calea aerului, urmind sa sustina un concert la Bucuresti, impreuna cu orchestra al carei sef este intr-o tara occidentala (ii vedem pe toti in avion), iar in timpul zborului, in momentul cind survoleaza granita de stat, dirijorul celebru isi aduce aminte (flash-back-uri intermitente) ca la pubertate facea pipi in pantaloni (repetate planuri-detaliu intre picioarele autoinundate ale eroului puber) si fusese dus zadarnic de mama sa la medic, dupa ce-l prinsese o ploaie groaznica in timp ce se uita in nestire spre fereastra fiintei adorate si inaccesibile, din aceasta adoratie, cu pipi-ul secretat simbolic, ivindu-se in timp gloria de care beneficiaza azi, la inaltimea norilor pe care tocmai ii traverseaza deasupra granitei sfinte. Punct (din fericire, dupa numai 12 minute de la primul plan-detaliu cu scursura respectiva pe podea).

- Elisabeta Bostan s-a declarat pe loc fericita
Noroc ca unii studenti, in genere autodidacti, nu-si urmeaza profesorii, fiindca intreaga reuniune a stat sub semnul U(N)ATC-ului, ambele nume din fruntea genericului celebrat fiind deja celebritati didactice: Elisabeta Bostan s-a declarat pe loc fericita ca debuteaza suplimentar ca producator cu acest „film splendid“, repromovindu-l astfel pe subanostul tinar regizor si autor total (scenariul ii apartine de asemenea) Marius Sopterean, crescut la sinu-i decanal si impus neverosimil sef al catedrei de regie. Pe post de partenera a amfitrionului Decebal s-a aflat prorectora-compera a petrecerii – Cristina Nichitus, din echipa filmului, itita in fata spectatorilor, nelipsind nici Florin Mihailescu, operatorul emerit, la rindu-i profesor, care filmeaza frumos norii si urina.

(continuare in numarul urmator)