OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am spune ca existenta Floricai Prevenda este ateliero-dependenta. Cea care semneaza expozitia (de la Galeria Simeza, 21 ianuarie-2 februarie) la care ne referim in rindurile de mai jos si-a impus o disciplina in lucru cu totul remarcabila, foloseste mai fiecare zi-lumina pentru „asaltul“ asupra pinzelor sale, pentru dialogul cu ele si cu sine insasi ca artist, ca om dedicat pe de-a-ntregul vocatiei, optiunii sale. Exista, desigur, zile mai bune, altele mai proaste, insa Prevenda depaseste blocajele prin insistenta asupra travaliului. Nu este vorba de o „masinarie artistica“, ci de convingerea de la care pleaca autoarea ca temperatura inalta a creatiei trebuie intretinuta pentru a nu se fractura tocmai acele vitale, insa delicate legaturi intre inspiratie si efortul de a traduce impulsurile de moment prin cele mai potrivite, nuantate alcatuiri ale expresiei vizuale.

Etapa actuala – Umbre ale prezentului – incununeaza un capitol mai amplu al operei, inceput cu vreo cinci ani in urma si ale carui anterioare doua segmente s-au intitulat Chipuri fara chip (1999, expozitie la Muzeul National de Arta al Romaniei – Departamentul de Arta Contemporana si la Arthus Gallery din Bruxelles), respectiv Net People (2001, Arthus Gallery). Dupa „invadarea“ Simezei, Umbrele prezentului vor popula si galeria bruxelleza mentionata.
„Capitolul“ la care ne referim propune ca fond problematic chestiunea conditiei umane actuale, marcate de contextul erei informationale. Tehnic vorbind, comunicam mai rapid si abundent, televiziunea si Internetul au inghitit distantele si timpul in ce priveste circulatia informatiei. Stim mai mult si mai repede, simtim tot mai putin. Se inmultesc partenerii de dialog, dar ei se transforma adesea in abstractiuni, in fete fara chip. Sintem integrati intr-o retea uriasa, insa conditia aceasta de net people ne saraceste, parca, pe dinauntru. Se restringe ragazul de care dispunem pentru dialogul interior.

Florica Prevenda trage aceste semnale de alarma cu iz de romantism revizitat (reciclarea acestuia, compensatorie, continua, iata, si la inceputul mileniului trei) si sugereaza, in actuala personala, ca este utopic sa credem intr-o armonizare fara cusur intre performanta tehnica, ambientul automatizat si Fiinta Umana care se defineste, in profunzimile sale, prin instabilitate. De fapt, acest irezolvabil dezacord constituie tocmai salvarea, sansa noastra. Nu putem decit sa continuam a ne sonda interiorul pentru imbunatatirea relatiei cu exteriorul. Prevenda persevereaza in efortul de a amplifica reala comunicare a personalitatii sale cu ale celorlalti.

Lupta cu depersonalizarea este o miza a prezentului. Ca sa nu devenim umbre. Sub zodia globalizarii, opunem rezistenta uniformizarii prin exacerbarea individualitatii.
Artista a pornit, in investigatia sa din ultimii ani, de la figura, vidata de trasaturi. Lucrarile de la Simeza marturisesc, acum, nostalgia pentru evocarea corpului uman, deposedat insa, in reprezentarile ce ni se ofera, de integralitate, pentru ca personajelor le lipseste capul – asadar, neimplinirea persista. Nu este vorba de o corporalitate descriptiva, ci de siluete ce perimetreaza prezente spirituale. „Carnea“ acestor trupuri concentreaza stratificari de materie picturala intr-un sens extins, corpurile sint invadate de retele in care pulseaza repere mediatice, informationale, memorie in imagini – cifre, litere, cuvinte, chipuri (intre acestea din urma il distingem si pe al artistei, martor si participant la Povestea Vietii in Prezent).
De fapt, este vorba de un singur personaj, generic, si de ipostazierea incercarilor sale de a scapa din inchisoarea unui eu sufocat de plasa sistemului global de „comunicare“, pentru a se regasi in adevarul lui adinc de fiinta sensibila-ginditoare.

Prevenda isi „ecorseaza“ personajele pentru ca, dincolo de tesatura senzatiilor, a stimulilor exteriori, sa ne reveleze alcatuirea lor esentialmente spirituala. E greu insa sa separi cimpurile de forte ce structureaza omul contemporan, sunetul victoriei depline asupra aparentelor este inca departe. Sintem umbre pe canavaua lumii si luptam cu propriile umbre.
Pinzele ce configureaza personala de fata sint marturii ale unei complexitati neostentative in registrul tehnic si de expresie. Suprafata si viziunea picturala constituie fundamentul, dar nu mai avem de a face cu pictura intr-o acceptie traditionala, ci cu adevarate obiecte pictate, ca locuri de intilnire a unor materiale si efecte diverse. Reliefuri si adincimi se nasc din utilizarea cartonului gofrat, dispus in sectiune, stratificat, ori in lungime, din decupari interioare in structurile corporale pentru a se ivi „ecrane“, din retele adaugate de fisii din pinza pictata sau facute din benzi de fragmente fotografice… Optiunile cromatice sever restrinse vizeaza un spectru simbolic asociat spiritualitatii sobre – alb, albastru, griuri, negru –, accentele calde, atunci cind apar, fiind distribuite din ratiuni ce tin adesea, mai degraba, de realizarea unui echilibru coloristic dinamic.

Structurile atasate pinzei sint solide, dar natura materialelor ce le compun, exploatarea fragmentului trimit spre zona efemerului.
„Semnele“ care particularizeaza „discursul“ Floricai Prevenda (acesta se inscrie atit pe coordonatele apolinice, cit si pe cele dionisiace) sint starea de spirit si structura. Serializarea unor elemente creeaza ritmuri, simtul monumental in parcelarea cimpurilor de materie plastica se intilneste cu barochismul detaliului. Vazul si tactilitatea receptorului sint puse in egala masura in alerta. Recurgerea cu ecou la efectul de palimpsest stimuleaza gindul spre tema unui fel de „arheologie“ a tipologiei umane contemporane.
Calitatea de pattern, in reprezentare, a bratului intins si a degetelor desfacute, a „urmelor“ hasuri in relief si pictate ingaduie criticului trimiteri comparatiste la unele repere din vocabularul plastic al lui Jasper Johns.

Florica Prevenda (artista face parte din generatia ’80) a transformat dilema figurativ-abstract intr-un dialog fertil – intre altele, o dovada o constituie interferenta Umbrelor sale. Dincolo de nucleul ideatic al operei autoarei personalei pe marginea careia s-au structurat notele de fata, primordiala ramine punerea in expresie artistica a acestuia. Creatia Floricai Prevenda, profund personala, caracterizata simultan prin sensibilitate si rigoare, este lesne receptabila in orice spatiu cultural. Valoarea sa o inscrie deja in circuitul international, confirmarea aducind-o amplificarea prezentelor expozitionale peste hotare, cu un succes in crestere.