Sa fie joi, sa fie 13. Sa faci de trei ori distanta intre Teius si Cluj: Teius – Cluj, Cluj – Teius, Teius – Cluj si, in sfirsit, Oradea. Calatorii: Carmen Puchianu, Anca Badulescu si subsemnatul. De ce am vrut cu tot dinadinsul sa bem cafea Jacobs in gara Teius? Pentru ca linia intre Arad si Oradea e rupta. Trenul nu mai trece prin Oradea. Simplu. Ne-a anuntat cineva din gara Cluj? Nu. Era vreun afis in gara Cluj? Fireste, nu. Conductorul, ca orice ardelean care se respecta, ne-a explicat ca asta e, trenul nu merge la Oradea. Asa am stat doua ore in gara Teius, imbarbatindu-mi din cind in cind colegele care se intrebau daca n-ar fi bine s-o ia inapoi spre casa. La 12 fix, in noapte, am ajuns la Felix. Scriitorii dormeau. Britanici si romani deopotriva. Felix, o mina de aur, amestec de splendoare si paragina in consistenta traditie a turismului national.
Sa fie vineri, sa fie 14. Ian Sansom, cuceritor, cu un discurs despre Manufacturing identity. Are umor, tine sala la inalta tensiune. La sfirsit, intrebari venite una dupa alta din directii multiple. Mai departe, Louise Doughty. Britanicii au stiinta comunicarii. Sint obisnuiti sa vorbeasca publicului. La noi nu se prea fac recitaluri. Poate peste vreo zece ani, cind vom ajunge in Uniunea Europeana, daca n-o luam iar spre Moscova, Doamne fereste! Revenind, programul e ultradens, cu Jeremy Jacobson in rol de regizor sau de metronom, cum vreti, as you like it, cu Ron Butlin amintindu-ne de Mondialul de fotbal din Argentina, cu Scotia in rol de victima, ca in istorie sau ca intr-o istorie a damnarii de sine. Parca am mai auzit si de altii.
Sa fie tot vineri, sa fie tot 14. Oradenii, baieti faini cum ii stim: Moldovan, father and son, ultimul acum preparator universitar la Cluj. Traian Stef, Doru Mateoc, Magda Danciu. Dupa prinz citim noi. Atmosfera placuta. Succes. Succes? Sa-i intrebam pe altii.
Sa fie simbata, sa fie 15. Seara festiva cu taraf. Alunecam spre final. A fost si duminica, a fost si 16...

