OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O primă concluzie se impune, după ce am alcătuit listele preliminare de titluri, la fiecare categorie în parte: anul 2009 a fost, indubitabil, unul al prozei. Au publicat volume noi şi incitante prin formula aleasă, prin stil şi construcţie narativă, scriitori din generaţii diferite. Cum nu putem extinde numărul de nominalizaţi la mai mult de şase (asta doar în cazul în care doi autori au întrunit acelaşi punctaj), au rămas în afara listei o serie de nume, de la Daniela Zeca (Istoria romanţată a unui safari) şi Angelo Mitchievici (Cinema) la Radu Ţuculescu (Stalin cu sapa-nainte), Dan Lungu (Cum să uiţi o femeie), Florin Lăzărescu (Lampa cu căciulă), Liviu Bîrsan (Asylant), Daniel Bănulescu (Fugi din viaţa ta, revoltătoare şi slută, în cartea mea), dar şi Gabriel Chifu (Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită), Nora Iuga (Hai să furăm pepeni), Andrei Cornea (Poveşti impertinente şi apocrife), Ioan Lăcustă (Replace all. Colcăiala) sau foarte tînărul Andrei Mocuţa (Porcilator), cu formule literare diverse, acoperind o tematică de o mare varietate. 2009 a fost şi anul în care au revenit în atenţia cititorilor, cu romane noi, prozatori precum Norman Manea (Vizuina), Florin Manolescu (Mentaliştii), Augustin Buzura (Raport asupra singurătăţii) sau D.R. Popescu (Întoarcerea tatălui risipitor), ultimii doi puţin sau deloc comentaţi în paginile revistelor culturale. Prozatorii sînt bine reprezentaţi şi la categoria „Debut“, unde regăsim cîteva nume de care cu siguranţă vom mai auzi în anii următori: Mihai Radu (Hobby şi alte povestiri), Matei Pleşu (Non-sensul giratoriu şi alte non-sensuri de ieri şi de azi), Ovidiu Pop (Trickster), Bogdan Dumitrescu (SMS) sau Dragoş Voicu (Coada). Deşi nu au întrunit suficiente puncte pentru a intra pe lista finală, toţi aceşti debutanţi aduc în cărţile lor un suflu nou, construiesc personaje şi poveşti pregnante, au vervă şi inventivitate narativă şi, ceea ce nu e de neglijat, ştiu să scrie şi să-şi dozeze efectele foarte bine.

 

Deşi anul trecut au apărut mai puţine volume de critică, istorie şi teorie literară decît în anii precedenţi, sînt de semnalat şi aici cîteva dintre titlurile care nu „au prins“ un loc pe lista de nominalizări: mă gîndesc, în primul rînd, la cartea Ruxandrei Cesereanu, Gourmet, apoi la Avangarda în literatura maghiară în România de Balász Imre József şi, cumva în contrapartidă, la studiul lui Cornel Munteanu despre Literatura românilor din Ungaria, dar şi la Un aisberg deasupra mării. Eseu despre opera postumă a lui Ion D. Sârbu de Ioan Lascu sau la Cioran şi utopia tinerei generaţii de Mara Magda Maftei. Apărute la edituri mici, de foarte bună calitate, dar lipsite de vizibilitatea pe care o asigură o editură ce-şi difuzează cărţile în toate librăriile din ţară, aceste volume nu au, din păcate, circulaţia şi ecoul pe care l-ar fi meritat.

 

Nici la categoria „Eseu/ Memorialistică/ Publicistică“ nu stăm deloc rău, deşi „febra“ jurnalelor, a memoriilor şi amintirilor s-a diminuat drastic în anii din urmă. Cum în această categorie se regăsesc laolaltă eseuri şi pagini de memorialistică, numărul cărţilor pe care le-am avut în vedere a fost foarte mare. Merită consemnate, tocmai de aceea, acele volume care, deşi foarte interesante, nu au întrunit suficiente voturi pentru a rămîne în cursă. Dintre eseuri, voi aminti studiul foarte documentat al Nadiei Anghelescu, Identitatea arabă. Istorie, limbă, cultură, cartea lui Leonid Dragomir, Mihai Şora. O filosofie a bucuriei şi a speranţei, cea a lui Viorel Marineasa, Despre Banat, în registru normal, precum şi propunerea Ioanei Pârvulescu de Întoarcere în secolul 21. La capitolul „Memorialistică“, nu trebuie uitate Aurora Liiceanu şi confesiunea ei discretă, Prin perdea, Constanţa Buzea şi Creştetul gheţarului, Dan C. Stănescu, Ora României, Alexandru Mihalcea, Salcia, un lagăr al morţii, Mariana Şora, Două jurnale faţă în faţă, Constantin Ţoiu, Memorii întîrziate, corespondenţa Piei Pillat, Sufletul nu cunoaşte distanţele, sau volumul coordonat de Lucian Dan Teodorovici şi Dan Lungu, Strada Revoluţiei nr. 89. Tot anul trecut au apărut şi volumele de publicistică ale lui Dan Petrescu, Secta gînditorilor de estradă, Eugen Istodor, Dicţionarul ideilor mele fixe, Adriana Babeţi, Prozac. 101 pastile pentru bucurie, Nicolae Breban, Profeţii despre prezent. Elogiul morţii şi, ultimul, dar nu cel din urmă, Alex Leo Şerban, 4 decenii, 3 ani şi 2 luni cu filmul românesc.

 

Mulţi dintre redactorii şi colaboratorii constanţi ai Observatorului cultural sînt, la rîndul lor, autorii unor cărţi care, din pricina unei „legi“ tacite, nu sînt recenzate în paginile revistei şi nu intră pe listele preliminare de titluri avute în vedere pentru nominalizări. Tocmai de aceea ţin să menţionez aici cărţile colegilor mei apărute anul trecut, cărţi pe care eu cel puţin le consider demne de toată atenţia criticilor literari şi a cititorilor. Şi aş începe această enumerare cu două debuturi absolut remarcabile: în primul rînd, Cele două Mântulese, cartea Andreei Răsuceanu, apărută la Editura Vremea, care spune cu nerv, bazîndu-se pe o documentaţie vastă, povestea uimitoare a unui colţ pitoresc din vechiul şi livrescul Bucureşti.

 

Trebuie consemnat apoi debutul editorial al lui Ovidiu Şimonca, Pot să vă mai enervez cu ceva? (Editura Cartier), care adună în acest volum douăzeci şi cinci de interviuri cu personalităţi de primă mărime ale vieţii culturale româneşti, realizate între 2005 şi 2009, dovedind o dată în plus că este, la ora actuală, intervievatorul cel mai viu şi mai „uman“ din presa autohtonă. În materie de critică literară, Paul Cernat, cu al său Modernismul retro în romanul românesc interbelic (Editura Art), propune o relectură originală a prozei interbelice, menită să pună în evidenţă simultaneitatea trăsăturilor moderne şi antimoderne în Craii de Curtea-Veche, Enigma Otiliei, La Medeleni sau Domnişoara Christina. Formulă ce combină planul estetic cu cel al atitudinii etico-ideologice, „modernismul retro“ e un concept căruia nu i se poate nega nici originalitatea, nici substanţa. Şi Caius Dobrescu, membru în juriul care va acorda premiile şi anul acesta, a publicat anul trecut, la Editura Tracus Arte din Bucureşti, un volum de poezie, Odă liberei întreprinderi. Pe pagina de gardă a volumului ne întîmpină o precizare scurtă: „Versiunea germană a unei selecţii din poemele publicate în prezentul volum a obţinut în anul 2009 Premiul oraşului Münster pentru poezie europeană, decernat ex aequo autorului şi traducătorului, Gerhardt Csejka“. Un discurs liric abrupt, ce converteşte în obiect poetic fragmente de real, o poezie „scuturată de podoabe“, dar generînd imagini puternice, de mare intensitate. Bedros Horasangian, autor polifonic, lansat în anii ’80 ca unul dintre prozatorii de forţă ai generaţiei ’80, a publicat anul trecut, la Editura Leda-Corint, un volum de proză scurtă, Miss Perfumado şi alte femei. Într-o suită (aproape muzicală) de treisprezece naraţiuni, debordînd de imaginaţie şi observaţii de mare fineţe, de un exotism stilistic ce aminteşte, într-o oarecare măsură, de fantastele peregrinări ale crailor mateini, Bedros Horasangian creionează treisprezece portrete de femei din spaţii diferite, într-o tentativă mereu reluată de a surprinde, în detalii de viaţă cotidiană, misterul „eternului feminin“.