OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Camelia STAN
Gramatica numelor de actiune din limba romana
Editura Universitatii din Bucuresti, 2003, 304 p., f.p.


Lucrarea Cameliei Stan (conferentiar univ. dr. la catedra de limba romana a Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti) Gramatica numelor de actiune din limba romana analizeaza – asa cum arata si titlul – comportamentul numelor de actiune din limba romana.
Cartea se adreseaza publicului de specialitate (studenti, profesori, filologi) si isi propune doua obiective: definirea conceptului de nume de actiune si precizarea naturii morfo-sintactice a numelor de actiune romanesti.
Inainte de a defini conceptul de nume de actiune, autoarea studiaza originea acestora si trece in revista cercetarile referitoare la ele. Studiul reliefeaza caracteristicile gramaticale, semantice si stilistico-functionale ale numelor de actiune.

Numele de actiune este definit, dintr-o perspectiva integratoare morfo-sintactica, logico-semantica, pragmatica, ca o clasa de cuvinte de origine verbala ce se caracterizeaza prin flexiune de tip nominal, valente sintactice de tip verbal, nonverbal si de tip nominal. Ele prezinta, asadar, un statut intermediar intre verb si substantiv, opinie formulata si de alte cercetari anterioare. Camelia Stan pledeaza insa pentru preponderenta naturii substantivale a numelor de actiune, care se manifesta „la nivel morfologic – prin tipul de flexiune, la nivel sintactic – prin functiile sintactice si prin compatibilitatea cu unii determinanti ai substantivului «prototipic» (ce prezinta caracteristicile: +/- animat, +/- concret), iar la nivel logico-semantic si pragmatic – prin modul de conceptualizare a referentului si prin functia pragmatica“.

Autoarea clasifica numele de actiune romanesti si analizeaza in detaliu structura acestor cuvinte, precizind faptul ca, in limba romana, substantivele ce denumesc actiuni provin din procedee interne de imbogatire a vocabularului sau reprezinta „cuvinte mostenite, imprumuturi si calcuri lexicale de structura“. Camelia Stan face distinctie intre cuvinte (semi)analizabile („la care se poate identifica exclusiv sufixul/prefixul/elementul de compunere“) si cuvinte neanalizabile (la care nu se poate identifica structura interna).
In cadrul distributiei diacronice a numelor de actiune sint analizate structurile arhaice ale acestora, structurile regionale sau ocazionale.
Exemplele analizate fac parte dintr-un corpus de texte reprezentativ atit pentru romana veche (Biblia din 1688, Diaconul Coresi, Miron Costin, Dosoftei, Nicolae Costin etc.), cit si pentru romana contemporana (Constitutia Romaniei, Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, Dictionarul de Neologisme, carti de Andrei Plesu, emisiuni difuzate la radio si TV etc.).
De asemenea, in lucrare sint analizate pe larg aspecte ce tin de morfologia si de sintaxa numelor de actiune, cum sint genul, numarul, cazul, articolul, compatibilitatea cu determinantii, cu negatia, functiile sintactice si raporturile sintactice in care intra numele de actiune.

In anexa, studiul contine cuvinte si structuri ale numelor de actiune din Dictionarul Explicativ al Limbii Romane de la litera C. Autoarea afirma in Introducere ca nu a considerat necesara realizarea unor statistici referitoare la numele de actiune pentru ca acestea nu ar fi modificat in mod fundamental concluziile lucrarii. De asemenea, polisemia numelor de actiune a fost analizata exclusiv in ceea ce priveste inregistrarea tipurilor de sensuri si distinctia „actiune/faptul de a face actiunea“.
Gramatica numelor de actiune din limba romana este importanta prin originalitatea solutiilor propuse, prin analiza riguroasa a conceptului de nume de actiune si prin faptul ca se concentreaza asupra unui aspect al gramaticii limbii romane mai putin cercetat.