OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Grigore CUGLER
Apunake si alte fenomene.
Afara-de-unu-singur
Prefata de Florin Manolescu si ilustratii
de Carmen Nistorescu,
Editura Compania, Bucuresti, 2005, 156 p.

Grigore Cugler (1903-1973) este un scriitor putin cunoscut publicului roman, iar cauzele acestui fapt sint multiple si nu imi propun sa le discut acum. Totusi, probabil ca, dintre toate, prima cauza este absenta fizica, de la un moment dat, a lui Cugler din Romania. Apoi, poate chiar felul in care Cugler si-a inteles predispozitia catre scris: nu avem semne ca s-ar fi luat in serios in calitatea sa de scriitor (chiar daca putem presupune, si nu fara motiv, ca aici este vorba de fapt de un program estetic). Nu ma pot abtine sa adaug ca acest dezinteres fata de soarta literara se manifesta intr-adevar, dupa marturiile care ne stau astazi la dispozitie, abia in perioada exilului, cind fronda nepasarii de odinioara se transforma, fata cu nostalgia exilatului, in atonie.

Pentru explicatii mai amanuntite e bine sa acordam credit prefetei semnate de Florin Manolescu la volumul de fata, volum care, din pricinile de mai sus si nu numai, este de salutat. De altfel, Florin Manolescu s-a ocupat pe larg de istoria exilului literar in foarte solida si documentata sa Enciclopedie a exilului literar romanesc, 1945-1989 (Compania, 2003).
Diplomat la Berna, Oslo si Stockholm, desenator, muzician pasionat (pianist si violonist), traitor de la o vreme in Perú, la Lima (unde a facut pe agentul de asigurari), Grigore Cugler s-a ocupat, printre altele, si cu scrisul. in tineretea lor, textele sale au avut admiratori onoranti: Al. Paleologu, Traian Lalescu, D.A. Lazarescu si, desigur, Faust Bradescu, notoriul proprietar interbelic al firmei de vopsit racitoare electrice.
inainte de 1947 (anul plecarii sale definitive din tara), Grigore Cugler a dat la iveala doua carticele: Apunake si alte fenomene (1934) si Afara-de-unu-singur (1946), aceasta din urma, in numai 50 de exemplare, circulind doar printre prieteni.

Apoi, Sasa Pana i-a selectat citeva texte pentru Antologia literaturii romane de avangarda (1969). in sfirsit, doua editii apar sub ingrijirea lui Mircea Popa (1996, 2003). Prin urmare – patru carti (nu o pun la socoteala pe cea a lui Sasa Pana, tocmai pentru ca e o antologie), la care s-ar mai putea adauga Vi-l prezint pe Teava (1975, Madrid). Cit priveste ecoul, cele putin peste 20 de referiri pe care le-am identificat presupun doua directii: 1. imitator (suparator) al lui Urmuz (C-tin Ciopraga, D. Micu) si 2. avangardist de valoare, precursor al lui Eugen Ionescu si Samuel Beckett (Mircea Anghelescu, Stefan Baciu, Barbu Brezianu, I. Jianu, Monica Lovinescu, Florin Manolescu, Z. Ornea etc.). Aici merita amintit si spatiul de asemanari literare pe care diferitii despre-vorbitori il identifica pentru scriitorul de fata: Lewis Carroll, Alfred Jarry, Franz Kafka, Christian Morgenstern.
Volumul de fata reuneste cele doua carti publicate de Grigore Cugler in Romania; prima dintre ele se deschide cu Apunake, un fel de mini-roman de aventuri, in interiorul caruia Apunake si sotia lui, Kematta, isi fac de cap. Aici in special se gasesc, pe linia Lewis Carroll, asemanari cu viitoarea Nina Cassian (cea din Jocuri de vacanta, cu versurile ei „in limba sparga“). Evidente imi par si congruentele cu San-Antonio in directia enumeratiilor supraponderale, a comparatiilor si descrierilor fanteziste, ori a frazelor care se ineaca brusc („Apunake… era intr-o camasa excentricotata, lunga pina la pamint, dedesubtul careia.“).

De fapt, toate textele lui Cugler dau navala verbala peste cititor, zbiara ca apucatele sau fac pe serioasele, in talie mica, si nu stiu daca nu cumva dorinta de a o lua pina la capat la sanatoasa, denuntind cu totul realitatea, le anima si nu, doar, un pantograf.
Putem foarte bine ride alaturi de Apunake – un personaj care are toate datele sa devina simpatic cititorului din prima clipa –, putem ride chiar in ciuda finalului asa-zicind tragic al epopeii lui, dar, si observatia e valabila pentru toate textele lui Cugler, o anumita tristete se ascunde intotdeauna in spatele acestui ris prea spontan (sau prea zgomotos) pentru a fi intru totul un ris de bucurie: a denunta, in spirit avangardist, regula (literara si nu numai) presupune si un risc mare, acela de a nu mai putea apoi evita sentimentul golului in care, si asa, astepti inca sa se intimple ceva, sa vina cineva.
Bucata Match nul – care, printr-o asociatie, mi-a amintit de o poezie a lui Nichita Stanescu, Menuet – e stranie si muzicala, iar Drumul dragostei, care are parte de un „eroticut“ desen executat de Carmen Nistorescu, compusa numai din cuvinte care incep cu „d“ (bucata, nu desenatoarea), e realizata in genul unui film cu amanti duduitori. Horoscop este un text al carui inceput a fost pe drept remarcat ca izbutit si in care se pot gasi descrieri foarte atragatoare pentru cele patru deschizaturi, insotite, desigur, de o teorie a deschizaturii.

De ce sa citim o carte precum cea pe care ne-o propune editura Compania? Pentru ca e interesanta, pentru ca te face sa zimbesti si, uneori, chiar sa rizi in hohote. Pentru ca fara sa fie o carte mare, nu e o carte mica. Pentru ca e supla si vie, plina de frivolitati minunate fara sa fie, ea, frivola. Pentru ca are curajul sa dea cu tifla retoricilor goale, fara sa fie pentru asta, in fiecare dintre bucatile care o compun, mai putin armonica. Pentru ca e o proba de libertate, vesela si trista deopotriva.
Grigore Cugler a scris pentru a-si distra prietenii, iar frivolitatea lui este un pumn in nas, necesar de dat seriosilor si altor destepti. Adica „zarzavaturilor“, dupa vorba lui Eugen Ionescu, cu care voi si pune coada la vulpe: „Orice carte iti place daca vrei. Orice carte iti displace daca vrei“. V-as invita sa o cititi pe aceasta.