Nr. 750 din 28.11.2014

On-line - actualitate
Eveniment
Actualitate
Inedit
Informaţii
Politic
Memorii
Arte
Dialog
Agenda culturală
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Februarie   |   Numarul 309   |   „Un bun jurnalism cultural nu se poate face fara sociologie si fara un bun spirit publicistic“

„Un bun jurnalism cultural nu se poate face fara sociologie si fara un bun spirit publicistic“

Autor: Ion SIMUT | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Jurnalismul cultural nu este o inventie a epocii noastre. El exista la noi aproximativ de o suta de ani. Dau cele mai bune exemple care imi vin in minte: revista Flacara din anii 1911-1916 (reaparuta dupa primul razboi), al carei director era Constantin Banu, unde si-a inceput E. Lovinescu campania de revizuiri literare. Ar fi de vazut si ce a nazuit Camil Petrescu sa realizeze in publicatiile sale efemere Saptamana muncii intelectuale si artistice sau in Cetatea literara din deceniul trei al secolului al XX-lea. Nu ma aventurez intr-o istorie a jurnalismului cultural, dar vreau sa dau o idee despre ceea ce inteleg ca face parte din aceasta sfera. Astazi un bun jurnalism cultural practica, dupa opinia mea, Suplimentul de cultura la Iasi si Observator cultural la Bucuresti. Nu prea citesc ziarele, asa incit nu-mi ingadui sa vorbesc despre paginile lor de cultura.

In fond, in cotidiene este locul cel mai bun al jurnalismului cultural. Care ar fi obiectul lui specific de aplicatie? in orice caz, nu analiza cartilor, nu cronicile plastice sau muzicale, in sensul profesionist al fiecarui domeniu, ci reflectarea atmosferei culturale, intr-un sens foarte larg: evenimentul artistic, reactia publicului, biografia artistilor (boema, singuratatea, calatoriile, amorurile, ambianta creatiei, conflictele, bursele), incidenta politicii, finantarile de la buget, sponsorizarile, dreptul de autor, difuzarea, vinzarile, succesul sau esecul, ecoul public, pensiile artistilor, cimitirele, concursurile de debut, promovarea, publicitatea, dedesubturile unui act artistic, bibliotecile, librariile, anticariatele, expozitiile, salile de concert, starea teatrelor, costul real al unei carti la poarta tipografiei, la ce tiraj este profitabila o carte, cine beneficiaza de pe urma unei carti care nu se vinde si de pe urma unui autor neremunerat, grafomania, scriitorii care nu mai scriu sau nu mai publica de citeva zeci de ani, administratia si birocratia culturii, lecturile publice, disponibilitatea cititorului tinar, televiziunea, radioul, Internetul ca vehicole pentru arte si cai de comunicare pentru artist, editurile si relatiile lor cu autorul, subcultura, viata uniunilor de creatie, premiile etc. Deci, intr-o foarte mare masura, jurnalismul cultural ar trebui sa vorbeasca despre altceva decit critica literara, cronica de teatru, cronica plastica sau cronica muzicala – in acceptia lor traditionala. Obiectul jurnalismului cultural, asa cum il vad eu, ar fi tot ce se petrece in jurul cartii, in jurul unei expozitii, in jurul unui spectacol, in imediata apropiere a scriitorului, a artistului plastic, a actorilor si a regizorilor etc., adica sa fie interesat de fenomenele marginale ale culturii. (Viata literara si artistica – iata titlul banal al unei publicatii posibile.) De aceea nu cred ca un bun jurnalism cultural se poate face fara sociologie si fara un bun spirit publicistic.

Mai trebuie sa spun ca jurnalismul cultural este cu totul altceva decit critica literara? Cele doua profesiuni nu se exclud, sint complementare. Discursul critic (unul social sau politic) trebuie sa fie, intr-adevar, cu totul altul in jurnalismul cultural decit in critica de specialitate. Eu caut altceva in Observator cultural sau in Suplimentul de cultura decit in Romania literara sau in Caiete critice. Nu-i mai putin adevarat ca revistele literare (sau culturale) traditionale s-ar inviora daca ar include mai mult jurnalism cultural, in sensul de a acorda mai multa atentie sociologiei actului creator. Dar reciproca nu prea e valabila: daca jurnalismul cultural include prea multa critica literara (sau plastica, muzicala, teatrala), risca sa-si piarda din interes.

 
 
 
Cele mai citite articole
O zi mai lungă decît veacul
Vot rezidual versus vot aspiraţional
Puterea preşedintelui
Alchimia unor alegeri făcute în reţea
INEDIT. Histrionul tragic
Cele mai comentate articole
Vot rezidual versus vot aspiraţional
Alchimia unor alegeri făcute în reţea
Puterea preşedintelui
O zi mai lungă decît veacul
INEDIT. Histrionul tragic
Cele mai recente comentarii
Mirare.
...
Intr-adevar,
Excelent text!
@Claudia Vilceanu
 
Parteneri observator cultural
Festivalul de Literatura Bucuresti