OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cornel UNGUREANU
Despre regi, saltimbanci si maimute. Jurnal martie 2000-iunie 2001
Editura Marineasa, Timisoara, 2001, 304 p., f.p.

Cornel UNGUREANU
Mitteleuropa periferiilor
Editura Polirom, Colectia „A Treia Europa“,
Iasi, 2002, 396 p., f.p.


Cele mai noi doua carti semnate de Cornel Ungureanu sint unite de un anumit ton confesiv care, sacadat, stapineste deopotriva intimplarea, senzatia zilei si discursul specialistului. Pentru ca profesorul Cornel Ungureanu studiaza epocile culturale ale teritoriului pe care il numim Mitteleuropa dinauntrul zidurilor Timisoarei, Jurnalul se pleaca in fata distantelor pe care o personalitate a orasului trebuie sa le decupeze in drumurile sale cotidiene. Conducator, alaturi de Adriana Babeti, al Centrului de studii „A Treia Europa“, el este, in perioada aprilie 2000-iunie 2001, director al Teatrului National din Timisoara. Distantele de rol pe care le va gira in acest timp implica o lume agitata – cea a manageriatului cultural; cartile la care lucreaza si redactia Orizontului divid astfel un timp individual in lungi iesiri extra muros: proiecte teatrale (goana dupa bani pentru o piesa), intilniri, lansari de carte, emisiuni TV, discutii de intentie se acumuleaza in Jurnalul care lasa sa se banuiasca un ceas valéryan al notatiei. Cornel Ungureanu traseaza deci in mod concentric cercuri, situatie care denumeste si capitolele din cartea aparuta in 2002, anul cind teatrul a lasat loc vizibil scrisului.
Analiza literaturii din Mitteleuropa periferiilor sta alaturi de realizarile Grupului de Istorie Orala si Antropologie Culturala al Fundatiei „A Treia Europa“ – coordonat de Smaranda Vultur, personaj surprins in trecere in paginile Jurnalului –, dar si alaturi de studiile de mentalitate politica ale lui Victor Neumann (Ideologie si fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gindirii politice in Europa Est Centrala, 2000).

In Mitteleuropa periferiilor, cercul desemneaza insa absenta unui centru. Europa Centrala exista doar in calitate de fictiune, de la Sacher-Masoch la Emil Cioran si Kundera. Imperiul granitelor a privit de-a lungul timpului spre un miraj al Capitalei-cu-nume-schimbator: Viena habsburgica, Berlinul celui de-al treilea Reich sau Moscova Sovietica; punctele cardinale nu sint ratificate de o prezenta continua, intrucit „exista o Europa Centrala care ar fi putut fi o Europa Rasariteana sau o Europa de Sud-Vest“. Iar aceasta, in treacat fie spus, este o notiune de discurs ce s-ar placa foarte exact pe mecanismele de integrare in directia, comuna unor sociologi, „politicii de dez-estizare“ condusa de antantele actuale; oricum, daca e sa privim doar titlul mai sus citat al cartii lui Neumann, observam o oscilatie geografica plina de invataminte.

Doua sint autoritatile pe care se bazeaza aceste studii: eseul lui Kundera, Tragedia Europei Centrale (1983), un „manual de istorie cu accente de pamflet politic“ despre anii 1956 si 1968, si „combatanta conceptului de homo religiosus“ pe care o semnala Mircea Eliade in 1949 cu privire la ocupantul sovietic din Europa. Autoritati intercesate la nivel principial de Czelaw Milosz cu Gindirea captiva (1953) si Europa natala (1959). In fond, studiul Mitteleuropei descopera treptat gindirea austriaca (si William Johnston este o constanta referinta pentru Cornel Ungureanu), astfel incit devine el insusi un obiect de cercetare, dovada stind si analiza facuta lui Claudio Magris, autor al clasicei Il mito absburgico nella letteratura austriaca moderna (1963).

Un eseist traditional ar grupa sumarul unei astfel de teme in functie de categorii omologate istorico-literar, iar Konrád György (din Primul cerc) ar sta alaturi de alti avangardisti precum Vasko Popa (singurul locuitor al celui de-al treilea Cerc) sau Franyó Zoltan si Robert Reiner/Franz Liebhard (din Cercul al IV-lea). Cornel Ungureanu gindeste altfel; facind Citeva precizari inca de la inceput, a indicat cartile si ideile pe care se sprijina aceste pagini, anume Imediata noastra apropiere (I, 1980; II, 1989); acestora li se adauga altele, cerute de diferite conferinte sau reviste, de felul studiului despre Gombrowicz scris in 1996, dupa cum aflam in Jurnalul in care e reprodus.
Dar si cartea specialistului contine pagini diaristice; Cercul al III-lea (despre Vasko Popa) are o captatio de felul: „Ce mai face Gellu Naum, asa a inceput discutia s…t. Ii spun ca una dintre cele mai stralucite poete ale junei generatii e alaturi de el, ca nu e singur, ca influenta lui in anii ce vin va fi importanta s…t. Sintem singuri si putem discuta in liniste mai multe despre Nadja lui Breton, despre Tzara s…t. Despre filmul lui Buñuel, Virsta de aur. Il intreb ce a retinut din el. Ceea ce retine fiecare: ochiul despicat de lama. Atrocele prinzind consistenta. Asta-i virsta de aur“.

Cercul al II-lea desface optiunea nu atit germana, cit ardeleana a literelor romane. Si aici ideea provinciei si mai ales a exilului se impun in discutia geografica a ideologiilor literare. Slavici este cel care se desparte de Viena, personajele lui Rebreanu se vad in rosu si negru, Blaga afirma revolta centrului nostru nelatin, Cioran isi aminteste de lumea materna a tarii, iar Petre Stoica „e primul poet roman care, dupa 1945, «se specializeaza» in literatura germana“ prin activitatea sa de traducator. Acest capitol este unul dintre cele mai importante ale cartii lui Cornel Ungureanu, pentru ca judeca literatura romana intr-un perimetru comparatist nemaiincercat decit poate de conceptele de balcanitate si de balcanism literar ale lui Mircea Muthu. Trebuie sa corelam acest fel de a privi literatura romana cu traducerile din literaturile „vecine“ (termenul geografic pentru balcanism sau europocentrism are avantajul de umbrela pe care un altul cu greu l-ar putea sesiza) prezente din acest an si in Colectia „Biblioteca universala“ a Editurii Polirom (Kazantzakis, Slavomir Mrozek sau Aglaja Veteranyi).

Pe de alta parte, daca Johnston si Kundera sint puncte de sprijin continuu in aceste pagini, dimensiunea comparatista aduce referiri permanente la opera lui Sorin Titel sau a lui Ivo Andriç pentru a discuta o tema sau alta. Laureatul Nobelului din 1962 are insa o mentiune ampla in studiul lui Muthu despre Mesterul Manole (din Permanente literare sud-est europene, 1986), asa ca debilitatea acestei perspectivei comparatiste, a „invecinarii“, asupra literaturii romane trebuie sa fie intr-un fel auscultata: in ce masura se suprapun balcanitatea si „Europa Centrala“ in reflectia asupra literaturii romane? Oricum, Jurnalul ne anunta ca si Mircea Muthu s-a alaturat cercetarii de la „A treia Europa“.
Cu toate acestea, la modul plenar, Mitteleuropa periferiilor respira aerul timisorean si este gindita in patria numita Banat.