OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ajungînd, în seara de 2 octombrie, la Cinema Patria, am rămas foarte uimit de numărul mare de spectatori veniţi la deschiderea celui de-al patrulea Anim’Est: aproape 1.000 de persoane. Mărturisesc că nu mai văzusem niciodată atîta lume în acel cinematograf, deşi el se află chiar în buricul tîrgului. Uitîndu-mă atent în jurul meu, am descoperit şi explicaţia acestui succes: se pare că Anim’Est, votat anul trecut cel mai iubit festival de film din Capitală (într-un sondaj realizat de site-ul Metropotam), s-a transformat într-un fenomen socio-cultural, la fel ca TIFF-ul clujean. Pe lîngă publicul interesat de animaţie, la Anim’Est au început să vină tot mai mulţi „urbani“, pe care de obicei îi vezi prin cu totul alte locuri, cum ar fi MNAC sau Fabrica. Cu o imagine de invidiat (agenţia Ogilvy face minuni pe partea vizuală) şi bine promovat pe toate mediile, Anim’Est a devenit un eveniment trendy-fancy-cool, din categoria „nu eşti acolo, nu exişti“.

 

Filmul de deschidere al ediţiei în curs, Mary şi Max (Australia, 2009) de Adam Elliot (creatorul îndrăgitului personaj Harvey Krumpet), a fost o alegere excelentă a directorului festivalului, Mihai Mitrică (membru fondator al asociaţiei Este’n’Est, care organizează anual evenimentul). Cîştigător la Annecy (cel mai important festival de animaţie al lumii), filmul prezintă – în primul rînd prin comentariile din off ale naratorului (excelenta voce a lui Barry Humphries) – relaţia prin corespondenţă, întinsă pe parcursul a mai bine de două decenii, dintre Mary Daisy Dinkle (voci: Bethany Whitmore şi Toni Collette), o fată (iniţial) de opt ani din suburbiile oraşului Melbourne, şi Max Jerry Horovitz (voce: actorul oscarizat Philip Seymour Hoffman), un evreu apropiindu-se de vîrsta a treia, din New York. Ce îi leagă este faptul că sînt singuri şi simt nevoia unui prieten căruia să i se confeseze, chiar şi a unuia aflat pe un alt continent. Mary şi Max sînt două suflete inocente, care găsesc o punte de legătură într-o lume în care inocenţa se plăteşte. Ulterior, Max află că suferă de sindromul Asperger, iar Mary începe să studieze bolile psihice pentru a-şi putea vindeca prietenul... Mary şi Max este un claymation (animaţie ale cărei decoruri şi personaje sînt construite mai ales din lut şi plastilină) remarcabil realizat (de-a lungul cîtorva ani), foarte amuzant (umorul negru e predominant) şi emoţionant (uneori pînă la lacrimi).

 

Invitatul special al festivalului a fost anul acesta Mike Reiss, care, de aproape două decenii, se numără printre principalii scenarişti şi producători ai popularului serial de animaţie american Familia Simpson. Duminică, în acelaşi Cinematograf Patria a fost proiectat freneticul Simpsonii – filmul (2007), urmat de un tur prin lumea personajelor animate, în care publicul (din păcate, mult mai puţin numeros decît la deschidere) a fost ghidat de însuşi Mike Reiss. Acesta s-a dovedit un veritabil sit-down comedian, care, timp de aproape două ore, şi-a încîntat audienţa cu umorul său ireverenţios. Însă, printre glume care de care mai amuzante, el a strecurat şi informaţii utile despre procesul de creaţie al unui serial de cursă lungă, secretele meseriei de scenarist de film şi televiziune sau dificultăţile întîmpinate în producţia şi distribuţia animaţiilor neconvenţionale în SUA.