OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Sergiu, fiul senatorului Panait (Stefan Sileanu), presedintele Partidului Bunastarii Nationale din Romania, este gasit mort in Dimbovita, dupa ce luase o supradoza de heroina. Politistul Gelu Mailat (Tomi Cristin), secondat de colegul sau „Gogu“ (Sorin Cocis) si de temuta ziarista Pia Zilieru (Crenguta Hariton), care-i devine pe parcurs amanta, incearca sa rezolve acest caz cu puternice implicatii politice. Ei descopera ca in spatele afacerilor cu droguri nu sta doar Bot Vasea (Adrian „Gabonu“ Tuli), patronul unei populare discoteci, ci chiar numitul senator, care are relatii strinse cu mafia ruseasca. Insa doi periculosi ucigasi (Bogdan Voda si Vitalie Bantas), primul si amant al nevestei lui Panait (Victoria Cocias), vor s-o reduca la tacere, prin orice mijloace, pe Lulu (Lavinia Munteanu), fosta iubita a lui Sergiu si principalul martor al acuzarii.

In majoritatea cazurilor, un film prost are la origine un scenariu prost, iar peliculele romanesti recente nu fac exceptie. Nu am avut ocazia sa citesc „scenariul literar“ al lui Stelian Tanase (de mentionat ca scriitorul-politolog fusese implicat anterior doar in documentare) si nu cunosc toate modificarile aduse script-ului initial de catre regizorul si producatorul Claudiu Romila. Stiu insa ca partitura scenaristico-regizorala de la baza filmului Despre morti numai de bine este una complet neconvingatoare, in ciuda faptului ca proiectul de debut a fost finantat de CNC. Si mai stiu ca introducerea grupului de motociclisti, care n-au nici in clin, nici in mineca cu restul actiunii, este gaselnita regizorului, fiind menita, in viziunea acestuia, sa aduca suspans si culoare filmului. Banuiesc ca secventa in care cei doi asasini profesionisti se antreneaza in karate, box, body-building etc., pentru a lua apoi bataie de la un ins supraponderal, este o alta „umplutura“ a lui Claudiu Romila, probabil mare fan al filmelor cu Rocky.

Debutantul in lungmetraj, care este actor al teatrului bucurestean „C.I. Nottara“, a facut casting-ul dupa relatii – si dupa ureche –, incredintindu-le colegilor de trupa majoritatea rolurilor principale (exceptie: Tomi Cristin); a rezultat astfel o distributie din care nimeni nu reuseste sa-si arate valoarea. De aici si pina la promovarea hiper-kitchoasa a filmului (cu un afis de bilci si demonstratii de motociclism in seara premierei oficiale), totul este penibil: scene de sex si de lupta rizibile, o urmarire lungita cu mult peste limita rabdarii, cascade la fel de proaste precum in filmele de dinainte de 1989, o muzica (semnata de Mircea Octavian) numai buna sa te urci pe peretii salii de cinematograf, personaje prea schematizate sau prea caricaturizate, bilbe ale actorilor, cadraje rudimentare sau idioate de-a dreptul (vezi burta lui Adrian Tuli, acoperita pudic cu un prosop, dar alternata cu trupul gol al partenerei sale de pat – ca doar spectatorii vor sa vada femei dezbracate, nu?) s.a.m.d.

Umberto Eco observa undeva ca un film pornografic poate fi recunoscut – pe linga inevitabilele scene de sex, desigur – dupa faptul ca, atunci cind un personaj trebuie sa parcurga distanta dintre punctul A si punctul B, pe ecran actiunea dureaza la fel de mult ca in realitate; nu e de mirare, pentru ca o astfel de productie nu poate umple 90 de minute doar cu sex. Revenind la filmul nostru, daca e sa ne luam dupa urmarirea amintita sau dupa secventa in care un motociclist strabate Bucurestiul, sub ochii spectatorilor, numai pentru a livra o poza si o foaie de hirtie, putem spune ca Despre morti numai de bine al lui Claudiu Romila este un debut pornografic. Unul care nu se cere continuat.